joi, 30 iunie 2011

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face

Asta toamna au venit aici, la mine, trei domni. Stateau acolo in fata mea, dar nu zicea nici unul nimica. Se uitau la mine si taceau. Mai, mare comedie, am gandit eu, mai ales ca mai astepta cineva la poarta. Si, ce sa vezi, le-am zis:
    - Domniii mei, sa stiti, fiindca ati venit pana ici plata aveti, ca v-ati ostenit. Catati un adevar, dar nu-l veti gasi. Eu sunt un om pacatos si daca mor amu, diavolii ma iau. Nu-mi place cum traiesc, dar nici lui Dumnezeu nu-i place cum traiesc eu
Unul dintre ei a zis asa:
    - Daca dumneata spui ca te ia diavolul in iad, noi ce vom face?
Le-am raspuns:
    - Treaba dumneavoastra ! Va priveste ! Sunteti oameni destepti, nu ca mine, prost. Da, eu sa fiu in locul dumneavoastra, as cauta un duhovnic  bun si m-as duce la marturisit. Si acel duhovnic a sa ma invete cum sa ma marturisesc, cum sa ma smeresc si a nu da vina pe altul. Si cand voi merge la biserica sa pun in minte ca toti de acolo sunt mai buni ca mine iar eu sunt cel mai pacatos si nevrednic. Daca imi pun astfel de ganduri si zici si o rugaciune in taina, fara sa stie lumea de acolo ce gandesc eu, si stau in biserica asa cum as fi in fata lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfant imi va lumina mintea si imi va descoperi cum trebuie sa caut vesnicia. Dar cat timp eu ma uit de sus in jos la ceilalti, mai bine nu m-as duce acolo.
Insa, daca ascult Sfanta Liturghie cu mult dor de Dumnezeu, Duhul Sfant nu ma va parasi.
Dumneavoastra va ajungea porunca aceasta: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face ! Daca fac bine la altul, eu simt ca Dumnezeu nu ma lasa in parasire. Dar daca eu caut sa-l jumulesc, sa-l tulbur, sa-l napastuiesc, atunci Duhul Sfant ma va lasa in parasire...
Sa stiti ca asa ii indemn pe multi: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face ! Cum, un lucru care mie nu-mi place, pe acela sa-l fac eu omenirii? Ori cu cine m-as intalni sa nu aiba de plans din cauza mea. De multe ori, cand diavolul da navala asupra mea, il mai sperii pe suflet: „Sa stii ca daca nu vreau sa rabd aicea, ce voi face in iad cu dracii?” Atunci se trezeste sufletul si cauta sa repare. Uite, cugetarea la moarte e un lucru minunat. Asa spune un Sfant Parinte: „O, moarte, mai bine te-as numi viata. De cate ori cuget la moarte se trezeste sufletul”. Acestea vi le spun, pentru ca au dat navala toti diavolii din iad pe fata pamantului. Unde sunt doi-trei crestini, cauta sa-i tulbure, sa bage dusmanie. Multe duhuri baga in capul crestinilor banuieli, pareri. De aicea se iau la cearta, se fac crime, Doamne-fereste, ce-au mai ajuns crestinii !

Parintele Proclu Nicau- „Lupta pentru smerenie si pocainta” (pag. 79-80)

Patria crestinilor este Cerul

"Iannis nebunul ii considera adormiti si somnambuli pe toti cei ce sunt crestini numai de forma, care in chip fariseic cred ca sunt placuti lui Dumnezeu. Spunea ca in zilele noastre vrajmasul, cu multa viclenie a facut sa se raspandeasca psihiatria, iar pe cei mai multi dintre crestini i-a facut dependenti de somnifere, ca sa-i tina in stare de hipnoza si in acelasi timp sa le dea impresia ca au o imagine buna in societate.

- Planeta noastra, Anastasie, este "via" pe care o lucreaza Dumnezeu Cel in Treime. Din nefericire, nu am constientizat aceasta si credem ca putem rupe aceasta legatura. Omul a fost inzestrat cu libertatea vointei si poate sa se supuna sau sa se impotriveasca voii lui Dumnezeu, iar supunerea inseamna implinirea poruncilor si a Legii lui Dumnezeu, pe cand impotrivirea inseamna incalcarea poruncilor. Cale de mijloc nu exista. NU poti, de exemplu, sa preadesfranezi vreme de unsprezece ani cu sora sotiei tale si in acelasi timp sa porti cruce la gat si sa mergi la biserica. Nici sa furi, sa desfranezi, sa minti si in acelasi timp sa sustii ca crezi in Hristos. Sau esti sau nu esti cu Hristos, Anastasie. Ca sa participi la doxologia pe care intreaga zidire o aduce lui Dumnezeu Cel intru Treime, trebuie sa te daruiesti Lui in intregime. Patria crestinilor este Cerul, iar nu pamantul. Pe pamant suntem simpli chiriasi aflati in trecere, in vreme ce in Cer suntem mostenitori ai vesniciei. Ochiul lui Dumnezeu priveste zi si noapte inimile oamenilor si vede dorintele lor. Daca esti drept, vei primi plata dreptului. Daca esti nedrept, va veni asupra ta mania lui Dumnezeu si intr-o zi o sa cunosti sabia Sa. Acestea le spune foarte limpede imparatul si Proorocul David. Problema este Anastasie, ce fel de crestini suntem. Am ajuns de parca suntem fierti in apa, ne-a orbit fumul de la tamaia pe care o folosim, ne-am infasurat cu vesmantul infricosatoarei indoieli.

Crestin inseamna jertfa. Crestin inseamna sa te saturi vazandu-i pe altii mancand. Crestin inseamna sa te bucuri cand sufletul aproapelui tau se intalneste cu Dumnezeu. Crestin inseamna sa traiesti si sa participi la bucuria si la sporirea aproapelui tau, ca si cum ar fi a ta. Crestin inseamna sa nu iei in seama, asa cum spune David, suferintele, care intotdeauna au constituit calea cea mai grabnica ce duce la Cer. Crestin esti cand durerea celuilalt este durerea ta. Nu poti sa te numesti crestin si sa fii si mason, si iubitor de avere si escroc, si nici macar nu trebuie sa ai de-a face cu cei care s-au lepadat in mod constient de Atottiitorul si au ales sa slujeasca lui Mamona si legiunilor de demoni pe care ii trage dupa el"


Dionisie A. Makris - Iannis cel nebun pentru Hristos

Elixirul tineretii sau viata fara de moarte

Au inceput sa ma sufoce din ce in ce mai mult ‘’grijile’’ tuturor pentru cat de ‘’curate’’ si fara ‘’chimicale’’ sunt alimentele noastre. E un adevarat trend, obositor pentru mine, oriunde privesti nu vezi decat aceleasi chestii, grija nelimitata pentru cele exterioare. Daca ar fi si reala, ar fi de-a dreptul induiosatoare. Suntem cei care am crescut in perioada copilariei cu salam cu soia, suntem cei care mestecam gume colorate de ne faceam dintii in fel si chip. Suntem cei care atunci cand mancam o rosie o asteptam un an de zile...Suntem cei care consideram o gura de pateu sau de branza topita un dar...
Sa nu uitam de accidentul de la Cernobal... Toate ne-au prins in crestere (sau pe sfarsite) exact atunci cand toate organele noastre interne au primit din plin acestea, inclusiv oasele... Acum se pare ca am uitat cu totul, ne triem pana si gura de apa pe care o bem... Cati beau apa imbuteliata atunci? Ne bucuram de apa de la robinet in ora aia cand curgea ...
Acum insa cand suntem adulti, dupa ce am mancat de toate si am prins si frig si foame si iradiere, acum tuturor li s-a facut grija de noi, ce sa zic....
Te uiti pe orice eticheta, te uiti pe toate ambalajele si nu mai pot de grija noastra. Bine, grija sa nu te imbolnavesti, asa, brusc, ca pana acum nici nu s-a mai imbolnavit nimeni. Si de aici vad eu un fel de deznadejde, un fel de obsesie  generala, cand ni se impune un anumit mod de viata ca fiind cel mai bun, cel mai indicat...
Asa sa fie oare??? Toti au uitat de Dumnezeu? Toate sunt la mana Lui... Daca maine hotaraste sa moara toti, atunci toti vor muri (ia uitati-va la japonezi, ca au trait foarte bio si fericiti pana i-a lovit tzunami)... Ce folos atunci de toate ‚’bio’’??? Ca are nu stiu ce produs nu stiu cate grame  de nu stiu ce substanta la 100 de kg.... o dilutie de nici nu o pot urmari cu gandul.... dar deh.. e detectabila? Musai e si nociva pana-n prasele...
Ma intorc deci la Dumnezeu:
15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,
18. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi.
19. Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu
(Marcu 16:15-19)
Iata nadejdea noastra: si serpi de vom lua in mana, si ceva daunator de moarte (otrava) de vom bea,  nu ne va vatama…
Ce ne lipseste deci? Credinta. Asta este ceea ce ne lipseste noua celor ce ne vom infatisa la Judecata in fata dreputului Judecator.
Pe ceilalti ii va intreba de ce nu au citit cuvantul Lui si de ce nu au crezut cuvantul Lui. Dar noua celor care am citit si stim cuvantul lui, ne va pune intrebarea:’’ oh, putin credinciosilor, de ce v-ati indoit de cuvintele Mele? De ce nu le-ati crezut?” Ce raspuns vom da atunci? Ca era scris asa pe toate produsele si noi am crezut acele cuvinte scrise pe etichete si am preferat sa nu credem cuvantul Lui???
Si iara ma intorc si ma gandesc: toti cred ca stiu de ce ne temem  noi crestinii - cica de boala si de moarte. Asa sa fie oare? Noi stim ca nimic nu e intamplator, ci e dat de Sus, din dragostea lui Dumnezeu. Boala deci de ne e data, e spre mantuirea noastra. Iar moartea  - e spre izbavire, ca sa nu cumva sa cadem vrajmasului atat de rau, incat sa nu ne mai poata scoate nimeni veci din iad….
Nu vad insa pe nimeni sa scrie pe vreun produs: acest produs va poate pricinui caderea in iad, sau acest lucru va dauneaza  grav Mantuirii sau ‘’Atentie, acest film/ aceasta emsiune va cauzeaza pierdere iremediabila de timp de care veti da socoteala la Judecata…’’
Ce este oare mai de folos noua? Sa stim exact in amanunt ca un produs ’’are urme’’ de nu-stiu-ce, sau ca o anumita carte sau o anumita emisiune ne poate periclita mantuirea?
Am vazut mai nou acum ca pe TVR Cultural in loc de clasicul ’’ consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii’’ a aparut un anunt interesant: ’’Un popor lipsit de Cultura este un popor usor de manipulat’’. N-ar fi deloc  rau acest anunt, cu doua conditii:
1.       Daca cei ce citesc anuntul ar intelege ce inseamna cuvantul ’’manipulat’’ in esenta lui
2.       Daca acea ’’Cultura’’ definita de ei este ceea ce inseamna cu adevarat din punct de vedere crestin ’’cultura’’
Ati observat ca niciodata cand se vorbeste in reportaje despre teorii renumite- ca de pilda ce a evolutiei se evita a se spune ca e doar o teorie? In scoli se preda ca ceva palpabil, de la sine inteles si fara echivoc... Nu se prezinta in scoala copiilor si nici in ’’emisiuni culturale’’ ca o probabilitate, ci ca o certitudine...
Bun, veti intreba- dar totusi in aceste informatii este un dram de adevar, daca n cumva mai mult, nu?
Se prea poate. Dar v-ati intrebat daca nu e cumva un mijloc de manipulare - de marketing? Cine are interes ca anumite produse sa se vanda sau nu? Cine are interes ca sa precizeze ca produsul sau are numai atatea grame de ceva sau nu contine xyz....Exact: companiile producatoare... Oare aceste companii producatoare mor de dragul nostru, ori de dragul profitului? Oare cei din mass-media mor de dragul bunastarii oamenilor din tara? Sau de dragul audientei- deci net a profitului?
Catre cine ar trebui deci noi sa ne intoarcem privirea? Numai si numai spre Bunul Dumnezeu.
Am citit din atatea vieti de sfinti- si ati citit si voi fara doar si poate: care se hraneau cu putina paine, care - din cei nebuni intru Hristos  - cu absolut orice... Ei si-au predat vietile lui Hristos, de acolo le-a si venit sfintenia, moastele lor izvorasc mir...
Nu mai vorbim de sfintii inchisorilor, care au mancat lucruri pe care noi nici nu am pune gura vreodata... Si moastele lor izvorasc mir...
Care este esenta vietii crestine?
Asta ramane sa ne intrebam: cautarea elixirului tineretii, a vietii fara de moarte? Cu siguranta nu- ci a vietii intru Hristos.
Asa sa ne ajute Dumnezeu. Amin

Mai stim sa imbatranim frumos?


Femeile crestine batrane in Biblie sunt desavarsite. Ele sunt intelepte, blande, au experienta, sunt supuse barbatului, sunt exemple vii de conduita.
Ma uitam intamplator zilele trecute la “Frumusete pe muchie de cutit” (pentru  cine nu stie e o emisiune in care o anumita femeie este luata si schimbata exterior, gen din broscuta in printesa) si am constatat ca cei care organizeaza emisiunea prefera ca femeia sa fie dupa 40 de ani, eventual cu cat mai multi copii. Cele doua cazuri pe care le-am vazut erau femei care se plangeau ca dupa o tinerete zbuciumata si plina de jertfa pentru cresterea copiilor si intretinerea familiei, astazi dintr-o data s-au trezit batrane ‘’inainte de vreme”. Si dintr-o data m-am intrebat: dar ce e atat de rusinos in a fi batrana? Ce e rusinos in a avea riduri sau par alb? Dorim respect, dar oare respectul tine numai de infatisare?
Ca femei crestine avem exemplu pe Maica Domnului. Stim ca a murit dupa varsta de 50 de ani. Nici nu s-a fardat, nici nu si-a vopsit parul ori unghiile, nici nu s-a ingrijit de crème anti-rid si acid hialuronic…Si cu toate astea, este cel mai mare om de pe pamant nascut din femeie, si este si cea mai mare faptura omeneasca din cer.  De ce avem noi nevoie de o garantie ca sa fim iubite? De ce trebuie sa fim noi pururea tinere?
Mai exista mai nou conceptul de ‘’sexi’’ si se vehiculeaza ideea ca o femeie batrana poate fi sexi si cu o infatisare tanara. Ne este oare de folos ? Este oare de folos sufletesc sa aratam de varsta fiilor si fiicelor noastre? Oare nu are batranetea si ea vremea ei?
Mainile batrane si ridate sunt cele care au crescut prunci. Gura plina de riduri arata ca a zambit mult, fruntea cu ridul ramas de la incruntari arata temerile mamei veghind pruncii bolnavi. Parul alb arata ca anii au trecut in rabdare. Toate spun despre jertfa mamei si depre rabdarea ei in toate. Jertfa femeii pentru familie, pentru barbatul de care asculta, cel care o ridica alaturi de el prin dragostea lui. Toate acestea arata cat s-a sfintit femeia prin suferinta si rabdare. Si femeia nu  le vrea. De ce oare?
Imi amintesc de bunicuta mea, cea cu batic pe cap, asa am vazut-o prima oara in viata mea. Ea nu avea decat 50 de ani, dar avea dragoste desavarsita. Am crescut si nu mi-am dorit nici o  clipa  sa fiu altfel decat  ea. Asa batrana, cu mainile mirosind frumos si zbarcite, sfintite prin rugaciune si munca. Pana aproape de ceasul mortii, batrana, bolnava si surda, mergea la
biserica. Suferea ca nu poate auzi Sfanta liturghie, dar mergea acolo, sedea in genunchi sa ‘’asculte’’ Sfanta Evanghelie. Acasa era stapana casei, era prima intrebata in toate, iar ea cu dragoste desavarsita, cu blandete si rabdare  explica toate.
Un alt exemplu in viata mea este cel al profesoarei de geografie din liceu. O doamna in adevaratul sens al cuvantului. Avea tot parul alb. Nu am vazut femeie sa poarte mai demn acel par alb, pieptanat frumos in  sus dezvelind fruntea de sub care doi ochi negri si vii te patrundeau pana in inima. Mergea intotdeauna dreapta, fata ei iradia bunatate si intelepciune.
Am cunoscut deci in viata mea femei batrane. Si am inteles ca acesta este mersul vietii, ca femeie ma voi indrepta treptat acolo. O sa ma intreb daca vreau sa fiu femeia sexi de 50 de ani in pantaloni, fardata si cu parul vopsit in culori care mai de care nastrusnice, sau o bunicuta cu parul alb si baticut, facand placinte si bunatati la nepotei, plantand flori si pastrand sub cheia surasului taina unei batraneti curate si sfintite.
Stim insa noi, femeile crestine ale zilei de azi sa imbatranim frumos?

Locuind in inima mea


Ochii inimii mele s-au deschis spre lume si o pot arata cate putin, asa cum o gasesc in fiecare zi. Cateodata se aseamana cu o melodie veche, altadata e hidoasa ca un cosmar, dar cel mai mult nu e niciodata ce vreau sa fie sau ce cred eu ca este...
Gasesc smerenie unde nu credeam s-o vad, gasesc comori unde nu vedeam decat bezna, gasesc  pace unde mai inainte era gol. Il caut pe Domnul ’’dis-de-dimineata’’, cu inima si stiu ca singur va veni de-i  voi pregati lacas chiar inima mea. Cuvintele se astern mai greu decat cele care rasuna in gandul meu. Inima mea e plina si trebuie s-o gatesc curata. Pornesc la drum si sper sa luminez fiecare coltisor, iar cele nefolositoare le voi  arunca,  pastrez doar cele care imi ajuta.
Raspunsuri? Nu am si nici nu caut. Tot ce imi doresc este sa imi curat inima mea, s-o deschid primitoare si curata, cu ferestrele mari inspre Cer.
Alaturi am invatator doar dragostea, putina cata este, cu ea ma voi intovarasi, de ea ma voi tine cand ma voi imbata de vremelnice amagiri.
Da pornim dara la drum, si de va fi scurt, iertare...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Persoane interesate