Ison

Mergand prin iarba inalta simt cum ma gadila. E asa de cald, e asa de bine, simt vantul cum trece peste pulpe cand navalnic, cand adiere, iar greierii rasuna aproape, oh, atat de aproape. E atat de frumos si ma simt asa de fericita privind spre cer ca nu pot opri maraiturile din pieptul meu.

- Truuupuulll lui Hristoooossssssss priiiiimiii-iinnd...

E atata liniste si pace, imi pare raiul pogorat pe pamant si asternut la picioarele mele. Parca o aud pe maica Elena in gand: ‚’’ Cand am venit la manastire am invatat sa tac si ca tacerea are mare pret” Oare la felul asta de tacere s-o fi referit? Cel in care vorbesti cu raiul din jur – de la inima la priveliste? „Ohoho, in lume eram tare vorbareata, si ma contraziceam cu fiecare, dar aici m-am schimbat, am vazut ca e mai importanta pacea decat dreptatea. Acum nu ma mai intereseaza dreptatea, ma intereseaza pacea inimii mele”..

-Si din izvoooooooruul cel fa-ra de mooaaarte gustati..

Da, oare despre care pace vorbeste maica? La mine in minte gandurile navalesc aprins, fara oprire, ca un asalt bine pregatit al unui dusman nestiut. Din toate partile deodata. Doar ca imi e lene sa le ascult. Inima mi-e asa de plinaaaa. Astazi tocmai m-am impartasit. Nu-mi mai pasa de nimic, si ascult gandul asta venetic’’daca ar fi sa mor acuma, macar sunt impartasita, am merindele..’’

  -Gu-hustati si vedeti ca buuuunnn e Dooooom-nul..

Ce mare dar, Doamne, Sfanta Impartasanie ! Ma simt din nou ca un prunc, aud din nou si vad din nou bucuria Ta. Asa sa ma tii, Doamne, mereu, la sanul Tau. Multumesc Tie, Doamne, de paine si de sare si de toate bunatatile Tale. Multumesc si ca ai pogorat pace in inima mea. Doar astazi. Maine o iau de la capat. Dar slava Tie Doamne, pentru toate! Amin. Amin. Amin