Inca din 1979 cand romanul lui William Styron a fost publicat sub numele de „Sophie’s choice” acesta a starnit o multitudine de controverse.
Oamenii s-au aruncat in a face fel de fel de afirmatii gratuite, fiecare dupa cum judeca, dupa cat il taia capul sau dupa cat a inteles din viata.
Pentru cine nu stie, romanul descrie drama sufleteasca a unei femei poloneze, care dupa o viata grea povesteste un episod cutremurator petrecut in timpul razboiului mondial in lagarul de concentrare de la Auschwitz. Intr-una din nopti, in acel lagar, un medic sadic i-a impus Sofiei, mama a doi copilasi, sa aleaga care dintre ei va trai si care va merge in camera de gazare. Aceasta alegere fara iesire dezvolta o drama incomensurabila in sufletul bietei femei si nu cred ca cineva se poate pune in locul ei.
„Sophie’s choice” este o expresie adeseori utilizata pentru situatiile paradoxale, fara iesire, si a intrat in vorbirea curenta pentru a le descrie.
Insa daca stam si ne gandim, in anii comunismului, milioane de femei au fost, si cred ca si astazi multe dintre tinerele femei continua sa fie „Sofii”, alegand pe care din prunci sa-i nasca si pe care sa-i avorteze. Si mai paradoxal este ca multe din aceste femei nici nu-si pot imagina ce lucru cumplit au facut, nu ar putea probabil sa reziste la o asemenea presiune, sa aleaga dintre copiii nascuti care sa traiasca si care sa moara.. Si totusi au facut-o si unele o fac in continuare, sustinand sus si tare ca e dreptul lor. Nu stiu nimic despre drepturi, dar cu siguranta este alegerea lor...
Si cand te gandesti ca Sofia era zeita intelepciunii in mitologie, ar trebui sa ne faca sa gandim de doua ori inainte de a face astfel de alegeri...
Pentru cei care aleg din copiii salasluiti in pantecele lor- care din ei sa vada lumina zilei si care sa moara, un fragment din ecranizarea romanului, filmul cu acelasi nume: