Cel care nu se grabeste sa se manie si incearca sa rabde este prieten al sufletului si al mantuirii sale. Cel care nu se simte numaidecat ofensat, ci rabda bland este un om smerit, iar cel smerit cauta intotdeauna vina intru toate, in cele ce i se intampla in sine insusi si niciodata in altii. De aceea, dandu-si seama ca el este vinovat de supararea care ii este adusa, el se supara pe sine, si nu pe altii, solidarizandu-se cu cei care-l napastuiesc si, in acest mod, in unire cu vrajmasii sai, isi izgoneste repede si lesne adevaratul vrajmas al sufletului, adica pacatul. Cine sta sa se certe cu cei ce-l ofenseaza se asaza de partea pacatului, aparandu-l, si, in acest mod, il intareste in sufletul sau. Un astfel de om este mandru si cu greu poate sa se mantuiasca. Sfantul Ioan Gura de Aur, intr-o discutie inteleapta cu un om care a fost obidit, l-a intrebat: „De ce te lepezi de impacarea cu vrajmasul tau? Te-a vorbit de rau, te-a numit... desfranat? Si ce daca? Daca el vorbeste adevarul indreapta-te ! Dar daca nu, zambeste !... Sau mai bine nu zambi numai, ci chiar bucura-te...dupa cuvintele Domnului: Cand oamenii va vor uri pe voi si va vor izgoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele vostru ca rau din pricina Fiului Omului, bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca iata, plata voastra multa este in cer ! (Luca 6, 22, 23). Daca el ti-a spus adevarul, iar tu...iti osandesti gresalele tale, vei primi plata. Adesea vrajmasii, prin mustrarile lor indreptatite, savarsesc acel lucru pe care nu pot sa-l faca prietenii cu laudele si cuvintele lor placute” (Opere).
Daca noi cu totii, preaiubiti cititori crestini, rabdam pe cei ce se vrajmasesc impotriva noastra si cautam in noi insine, si nu in altii vina pentru rautatile si comportamentele rele fata de noi, ne vom mantui !
Intr-o manastire a sosit sa vietuiasca un monah tanar si neexperimentat intru cele duhovnicesti. El gandea ca va afla o randuiala ca in rai in sfanta manastire si ca toti cei de acolo il vor iubi si-l vor stima ca pe cel mai scump frate. Insa cat de mare i-a fost intristarea lui cand si-a dat sama, dupa o vreme, ca opt frati il iubeau, iar doi il urau ! El nu a putut suporta ura celor doi si a plecat sa caute o alta manastire, unde nimeni sa nu vrajmaseasca impotriva lui. In a doua manastire toti fratii l-au primit cu generozitate si i-au aratat la inceput multa dragoste. Insa aceasta nu a durat prea multa vreme. Repede s-au conturat simpatiile si antipatiile fata de fratele nou sosit. Din nefericire, aici numai patru il iubeau pe monah si patru il urau inca si mai rau decat in prima manastire. Il injoseau osandindu-l, isi bateau joc de el si nu scapau nici un prilej ca sa-l raneasca. Nu a putut sa se impace cu aceasta nefericitul monah si a parasit si cea de-a doua manastire. In a treia manastire unde s-a asezat, si-a dat seama numaidecat ca aproape nimeni nu-l iubea. Faima lui de om certaret si nestatornic i-o luase inainte, astfel incat fratii l-au intampinat cu neincredere. Tanarul monah, vazand ca a cazut din lac in put, a inceput sa se intrebe daca nu cumva pricina este in el de nu poate sa castige dragostea altora si a hotarat sa traiasca in mijlocul acelor legaturi reci si dusmanoase cu fratii, pana ce le va castiga dragostea, cu ajutorul lui Dumnezeu. Supunandu-si starea unei evaluari, a aflat ca el insusi era vinovat de certurile sale cu fratii, pentru ca nu le suporta glumele cu rabdare. O idee fericita i-a trecut prin minte. A scris-o pe o bucata de hartie: „Toate le voi rabda pentru Iisus Hristos !”, si a varat-o la brau. De fiecare data cand il jigneau si-si bateau joc de el, scotea de la brau foaia de hartie si o citea, aducandu-si aminte de fagaduinta facuta inaintea lui Dumnezeu, de a rabda si a ramane linistit. Unii dintre frati, minunadu-se de rabdarea lui, au inceput sa-l indrageasca. Altii insa, in rautatea lor, spuneau: „El savarseste un lucru magic, ca sa nu se tulbure. Cand il osandim, scoate o hartie oarecare de la brau si, cum o priveste, ii trece supararea. Aceasta nu e lucru curat. Credem ca face magie”... Cu aceste banuieli in inima, au mers si l-au clevetit inaintea egumenului, care cercetand para monahilor, a descoperit nevinovatia fratelui, si ca sa-l disculpe si sa dea invatatura obstii, i-a chemat pe toti monahii la sine. Pe cand acestia repetau invinuirea impotriva tanarului frate, ca el scotea de la brau o hartie tainica ca sa se linisteasca, egumenul i-a poruncit sa o arate inaintea tuturor. Tanarul monah s-a supus, a scos hartia si a citit cele scrise pe ea: „Voi rabda toate pentru Iisus Hristos !” Atunci cei care il invinuiau au tacut rusinati, iar fratele, disculpat si laudat, a trait in pace si in cinstea si dragostea obsteasca a monahilor.
Iata, daca si noi toti, rabdam astfel pentru Iisus Hristos, ne vom mantui !
Arhimandrit SERAFIM ALEXIEV- Vrajba si impacare (fragment)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu