Pelerini catre manastirea Râşca

  Un alt colt de rai in tara noastra scumpa este manastirea Râşca. Odata ajuns acolo nici nu poti banui cat poate fi de frumos odata ce treci de zidurile  sale. 

 

 Chiliile de jur imprejur descriu un adanc istoric propriu noua ca popor. Simti ca si cum te regasesti intr-unul din spatiile voievodale, ca si cum dintr-un colt va rasari o Doamna dintr-un moment in altul.

   Pangarul strajuit de flori, miroase frumos a tamaie. Icoanele par desprinse dintr-o veche catapeteasma si fara sa vrei pasesti in varful picioarelor si vorbesti in soapta, ca si cum orice mic sunet deranjeaza pacea din incapere.

  In interior prima imagine coplesitoare in dimensiunile micute este cea a Maicii Domnului cu Pruncul in brate. Este imposibil sa nu o vezi, sa nu te bucuri, sa nu cazi cu metanii la picioarele Sale, cu mare si extraordinara bucurie .

  Apoi, in stanga, regasesti sfintele moaste, ale sfintilor atat de dragi. Si nu in ultimul rand, papucelul Sfantului Spiridon.

  Pe cat de mare este bucuria, pe atat zborul inimii e mai mare. Binecuvinteaza pasii pelerinului, Doamne, si indreapta-l spre Tine, ca pururea sa ne aflam de-a dreapta Ta, mult milostive !
Daca aveti drum, opriti sa va inchinati si sa va umpleti de toata bucuria . O zi frumoasa si senina va doresc !

Noul Paraclis de la manastirea Miclauseni

Zi de toamna, zi cu pareri de rau ale verii, bantuind la hotarul dintre anotimpuri. Ziua in care se canta prohodul Celei mai mari intre femei, Mamei noastre a tuturor. Si preziua Adormirii Maicii Domnului. Am plecat iarasi la drum pelerini ca intotdeauna insetati de Domnul. Si am ajuns la manastirea Miclauseni. Un loc frumos, un loc special, un loc care te umple de bucurie.

  Intotdeauna m-am intrebat privind picturile invechte de pe zidurile vechilor manastiri, cum vor fi aratat ele proaspat? Mi-am raspuns ieri, la Micaluseni, privind pictura noua din Paraclis.
Va las s-o admirati in toata splendoarea ei.
Pentru cine mai doreste, si astazi se mai trece prin Sfantul Altar, si va puteti invrednici de bucuria de a va inchina acolo unde nici ingerii nu privesc.

Intreagul paraclis miroase a proaspat, lemnul parchetului, catapetesmei  iti incalzeste inima cu o culoare frumoasa si armonioasa.

Sfintii nu mi-au parut niciodata mai vii, nu au fost niciodata mai aproape de mine ca in acest frumos paraclis.

Daca aveti drum astazi, nu ezitati sa intrati sa va umpleti sufletul de frumos, si sa va inchinati in acest sfinti paraclis.
O zi de sarbatoare frumoasa si binecuvantata !

Pelerini catre manastirea Hadambu 2

Indata ce pasesti prin intrarea veche, curtea ti se dezvaluie neasteptat:

Nu stii incotro sa mergi sa te inchini mai intai:

Toaca se odihneste si ea, dar intuiesti bataia ei metalica adunand pe toti monahii la vecernie, utrenie, la Sfanta Liturghie..

Simti cu inima ca in curtea veche, in pridvor au fost spuse atatea rugaciune in strabuna noastra limba romaneasca. Asta te inradacineaza definitiv, iti prinde baierele fiintei si te leaga de glie.

Biserica veche, resfintita de curand iti capteaza intreaga privire, de indata ce pasesti sfios in interior:

Sfantul Altar, ca de fiecare data coplesitor. Acolo unde si ingerii pasesc in varful picioarelor si isi acopera ochii cu aripile, noi ne lasam umili rugile pacatoase:

Peretii pictati in culori calde vorbesc inimii pe limba ei:

Iesind din biserica, de peste tot mireasma florilor te invaluie. Zidurile vechi sunt pline de flori si parca ar fi zefir, ori parca ar fi mir de mare pret revarsat la picioarele Mantuitorului, plangand pacatele noastre ale tuturor.
Acolo in curtea manastirii vei sti ca esti in gandurile Domnului, ca mereu e cu tine si te acopera, te pazeste si te mangaie asa cum stie El: cu delicatete si finete desavarsita, si cu dragoste.

Aveti grija cand veti merge la manastirea Hadambu. Pasiti cu grija, caci acolo mi-am lasat o bucatica din inima.

Pelerini catre manastirea Hadambu 1

Imediat ce pleci din Iasi, inspre Dumbrava, deja aerul incepe treptat sa se schimbe. Nu sunt schimbari mari, dar sunt. Treptat, campiile intinse se astern in fata ochilor. Apoi, un indicator, dupa Dumbrava, arata "Spre manastirea Hadambu".
Verdele campiilor din jur spala retina de cenusiul asfaltului. Iti vine sa faci o baie in verdele ierbii, parca nu te mai saturi de el, il strangi pentru zilele ploioase de toamna ori pentru griul iernii.
O troita inalta, strajuieste drumul. Stii astfel ca nu te-ai ratacit, esti pe cale.

Te inchini si cu evlavie pleci mai departe. Asteptarea parca roade din inima, pana cand reusesti sa ajungi. Hadambu. Minunata manastire! Spun unii ca ar fi mai veche de anul 1659 , ceea ce sa spun drept nu ar fi de mirare. Noua biserica intampina pelerinul inca de la poarta si il imbratiseaza. Insasi Maica Domnului de pe frontispiciul Bisericii pare a binecuvanta cu dragoste intrarea in sfanta manastire:

Curtea se asterne in fata impreuna cu chiliile, iar trandafirii care-si ivesc corolele de pretutindeni, insotesc pe cel venit spre inchinare, in toate cararile:

Si pentru prima data am vazut o alee marginita de trandafiri ducand spre iazul manastirii. Mi s-a spus ca are peste. Dar surpriza a fost mai mare, caci acolo am vazut lebede odihnindu-se linistite.

Coltul vechi al zidului pe care l-am privit cautand sa gasesc vechi raspunsuri la intrebarile mele, ascunde o comoara de mult pret: icoana facatoare de minuni a Sfantului Ioan Botezatorul, icoana care a plans cu mir.

Intrarea insa spre aceasta icoana- nestemata a Bisericii Ortodoxe Romane se face prin curtea veche.

Pelerini catre manastirea Moreni

    Mergand intre Barlad si Vaslui pe DN 24, pe stanga este o troita ce strajuieste o intersectie cu un drum comunal. Un indicator spune : "spre manastirea Moreni"... Insetati si sub un soare dogoritor, secatuiti de vlaga, ne-am hotarat sa mergem spre acest cinstit lacas spre a ne inchina. Incet incet ne-am indepartat de soseaua principala, am inceput a trece printre case, am parasit si asfaltul si pe un drum de macadam, mai mult pietre decat orice altceva, cu masina jucand un dans ciudat, am inceput sa ne numaram pasii spre manastire.
    Ni se parea ca aerul era teribil de fierbinte, o zapuseala lichida care facea greu de inghitit si apa din sticla. Am crezut la un momen dat ca fusese poate o gluma, ori am ratacit drumul cand dupa mai mult timp am citit: ''spre manastire, 1 km"..
    Si dintr-o data strajuit de brazi de-o parte si de alta, drumul nostru de macadam suia catre o poarta. Banuiam ca acolo va fi.
     Am coborat din masina, transpirati, si o racoare mangaietoare a inceput sa dea tarcoale imprejurul nostru. Si in tacerea deplina din miezul zilei, am trecut sfiosi pragul:

    M-am simtit brusc pasind intr-un basm necitit inca, ma asteptam ca de pretutindeni sa aud pasari de aur ciripind ciudat sau flori vorbind in limba omeneasca, ori animale fantastice rasarind din umbra zidurilor. Nimic insa din toate astea nu s-a intamplat, ci toate erau incremenite.
   Am privit in dreapta si in stanga, tipenie de om nu se zarea:

Mergeam incet spre chioscul din mijloc, cu teama sa nu spargem tacerea cu pasii nostri, am fi preferat sa avem pantofi de vata:

Cu aceeasi teama am inaintat privind spre chioscul central unde o candela ardea. Deasupra adevarul cantat de ingeri: "Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot"

Langa intrarea in Sfanta Biserica fresca mi-a captat toata atentia, iar florile o inconjurau cu dragoste:

Chiliile maicilor, de-o parte si de alta ne aratau ca Biserica este maica lor, iar ele se afla ca puii sub aripa ei. Fiecare cuvant de dragoste pentru Dumnezeu si pentru Biserica, la Moreni a inflorit. Priviti:

In Biserica sfintele moaste respirau rugaciune curata si ne adapau inimile fierte de oboseala, cu putere de Sus:

   Dupa ce ne-am inchinat, am iesit din nou afara, privind din nou in jur, inainte de a pleca din nou la drum. Va las pe voi sa visati cu ochii deschisi, si de ce nu, poate sa va faceti planuri de vacanta, ca pelerini spre aceasta sfanta manastire.