vineri, 1 iulie 2011

Ganduri


Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat”. De cate ori nu am auzit aceste cuvinte? Cu inima si cu sufletul ne-am lepadat pentru cei dragi si impreuna cu ei. Dar nu de tot... De cate ori oare nu ne-am lepadat de Domnul in loc sa fugim in bratele Sale, prin fiecare mic pacat pe care nu l-am luat in seama? De fiecare data cand nu ne-a pasat de aproapele, de fiecare data cand am spus ca o mica minciuna nu are importanta sau ca a spune adevarul despre oameni e o virtute si de o mare necesitate, transformand in cleveteala  viata celorlalti...
De cate ori oare nu ne-am transformat in aprigi judecatori pentru aproapele, uitand ca bietul om are neputinte, uitand ca Domnul il iubeste. „Daca Domnul il iubeste asa cum este, adica cine esti tu sa te ridici impotriva aproapelui tau? Daca Domnul il rabda asa cum este (mincinos, betiv, fatarnic, curvar, etc) adica cine esti tu sa te pui mai sus decat Dumnezeu si sa nu-l rabzi?”
De fiecare data cand am patat haina sfantului botez, am indurerat pe Domnul, am rupt pecetea lepadarii si am dat drepturi sa primim neputinte. Dar stim ca avem la indemana taina sfintei spovedanii sa ne curatim iarasi si iar si iar. Insa bine ar fi de ne-am si pocai. M-am intrebat adeseori ce e aceea pocainta. Cand eram mica ma bufnea rasul cand vedeam pe cineva spunand ‚’pocaiti-va’’, nu pricepeam deloc de ce spun oamenii acestea, cat despre filmele hollywood-iene nici atata nu ma inspaimantau ci tot hilare imi pareau. Apoi am inteles ca pocainta inseamna sa-ti desenezi in adancul inimii culoarea regretului, sa plangi pentru faptele tale. Iar majoritatea faptelor noastre rele sunt indreptate impotriva aproapelui.
Nu este inspaimantator ca facem raul si-i barfim si-i clevetim pe cei numiti ’’aproapele’’ fara umbra de regret, dar in schimb asteptam sa ne iubeasca cu tot sufletul? Ne asteptam sa ne ierte neputintele, sa ne inteleaga, sa vada ceea ce nu este in noi, poate doar extrem de putin: anume lumina.
Bine mi-ar fi de-as reusi sa regret zilnic toate relele mele, sa le constientizez si sa refuz  permanent sa imbratisez pacatele. Bine ar fi sa-L bucur pe Domnul cu ale mele, incepand cu gandurile.... Va trebui sa inavt ca un mic bebelus sa gandesc evanghelic, ca sa-mi apropii gandurile mele de cele ale Domnului. Caci zice: Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre. (Isaia 55:8-9)
Va doresc tuturor, din acest coltisor de inima al meu, sa va insotiti gandurile cu Sfanta Evanghelie si sa va luminati ziua cu cuvintele Sale. Primiti gandurile Lui si alungati afara intunericul.
Un weekend minunat si cu impliniri duhovnicesti !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Persoane interesate