Lângă schitul Ivirilor din Sfântul munte Athos, se află coliba Sfinţii Apostoli. În această colibă a stat şi bătrânul Pahomie, pe faţa căruia era zugrăvită lumina sfinţeniei. Bătrânelul acesta era foarte simplu şi cu totul analfabet, dar plin de har.
Când venea la slujbele din sărbători la biserica Schitului, el nu şedea niciodată jos, în strană, ci totdeauna şedea în picioare, chiar şi la slujbele care ţineau toată noaptea şi aşa se ruga. Dacă îl intreba cineva unde a ajuns slujba, el răspundea:
- Psalmi, psalmi spun părinţii.
Pentru el toate erau psalmi. Nici din psalmodie nu ştia nimic, în afară de „Hristos a înviat!”, pe care-l cânta de Paşti. Totdeauna era gata să-i slujească pe ceilalţi, fără ca el însuşi să aibă vreo dorinţă.
Oricât de necăjit ai fi fost, dacă-l vedeai pe Părintele Pahomie, îţi trecea necazul. Toţi îl iubeau. Până şi serpii aveau încredere în el şi nu fugeau când îl vedeau. Pe lângă chilie erau mulţi şerpi, pentru că era apa. Ceilalţi părinţi se temeau de şerpi, pe când bătrânul Pahomie se apropia de ei zâmbind, îi lua cu mâna şi ăi scotea dincolo de gardul lor.
Într-o zi, pe când mergea grăbit spre coliba marcianilor, a găsit în drum un şarpe mare, pe care l-a înfăşurat în jurul mijlocului ca pe o curea, ca să-şi termine întâi treaba şi apoi să-l scoată din îngrăditura chiliei lor. Văzându-l astfel, Părintele Iacob s-a speriat, lucru de care Parintele Pahomie s-a mirat.
După aceea, îmi spunea:
- Nu ştiu de ce se tem ei de şerpi. Părintele Andrei al nostru se teme şi de scorpioni! Eu îi adun cu mâna de pe pereţi şi-i arunc afară din colibă. Acum, că mâna îmi tremură de parkinson, scot şerpii cei mari afară cu mătura.
L-am întrebat pe bătrân:
- Părinte Pahomie, de ce nu te muşca şerpii pe dumneata?
El mi-a spus:
- Zice undeva Domnul Iisus Hristos ca dacă ai credinţă, poţi aduna cu mâna chiar şi şerpii sau scorpionii, care nu-ţi vor face nici un rău.
Acest bătrân îmbunătăţit, Părintele Pahomie, a răposat în ziua de 22 octombrie a anului 1967.
Iasmin avem si noi cartea cu cele 153 de povestiri.:)
RăspundețiȘtergereLe citesc copiilor seara inainte de culcare.:)
Si noi citim si dezbatem, Corina, cu drag multe dintre povestiri. Sfintii ne sunt aproape de inima, dar cel mai mult intamplarile cu Maicuta Domului.
ȘtergereMa bucur ca suntem multe mamici ortodoxe care cautam sa daruim pruncilor gustul adevaratei ortodoxii.
Te imbratisez!
Frumoasa povestea!
RăspundețiȘtergereCe bucurie cand cei mici sunt deschisi catre astfel de povesti!
Mai sunt, Liliana, alte povesti din care voi mai publica, de va fi voia Domnului, caci m-au impresionat si vreau sa le picur in inimile tuturor celor care poposesc aici, intamplator sau nu.
ȘtergereBucurie, surioara iubita!