joi, 10 mai 2012

Vămile văzduhului

     Când au trecut prin vămi doi fraţi de mănăstire care au avut o viaţă curată, ştiţi ce au spus dracii? „Mare indrăzneală are curăţia!” Pe o poziţie de cuminţenie, de ridicare, de recrudescenţă, de continuă luptă impotriva a tot ce e rău. Mai dibaci, mai cu strategie, asta este, de fapt, bogăţia care o putem avea, că vine harul lui Dumnezeu peste noi. Şi cu astea vom trece. Vămile văzduhului sunt o realitate. Nu prea sunt de părere că este chiar aşa cum spune cutare şi cutare. Dar este o realitate. Mi-amintesc de Sfântul Marcu la Muntele Fracesc, care a trăit 70 de ani în pustie, o formă, o  trăire unică...
Să vedeţi ce forţă, ce credinţă avea, că a luat o scândură şi s-a aruncat în mare, lăsându-se în voia lui Dumnezeu. Şi l-au dus valurile până la un munte, care era muntele dracilor.
Sigur, l-au luat dracii în primire şi l-au chinuit 15 ani, muntele era fără vegetaţie, el bea apă din mare, dracii îl băteau, îl lăsau, dar nu puteau să-l omoare. Şi au fugit toţi dracii şi a rămas muntele vindecat de draci şi după 70 de ani a fost întâlnit de către Sfântul Serapion. Acesta mergea într-o parte. „Ei, bine ai venit, Serapioane!” El s-a speriat că i-a spus pe nume, în sfârşit.
Vămile văzduhului reprezintă o ultimă cernere, o ultimă repriză pe care o dă Dumnezeu cu sufletul omului. Chiar acest Sfânt Marcu, care a vieţuit în Muntele Fracesc (Vieţile sfinţilor, pe 5 aprilie), a fost ţinut în vămi cam o oră. De ce l-au oprit? Pentru că aici este cernut omul la maxim, „ca nimic necurat să nu intre în Împărăţia cerului”. Există şi fapte bune neîmplinite, că zice Sfântul Apostol Iacov „Cine ştie să facă bine şi nu face, păcat are.” Pentru că se creează punţi de intrare a dracului în om prin aceste lacune.
      Aţi auzit ce se spune despre Sfântul ioan Botezătorul: Nu este nimeni mai mare ca el din cei născuţi din femeie, dar cel mai mic în Împărăţia Cerurilor este mai mare decât el. Adică îngerii, că la ora aceea, când vorbea Mântuitorul, despre ce putea sa fie vorba decât despre îngerii din cer? Deci tu, omule, ai trăit în trup şi trebuie să te dezinfectezi îngereşte de tot ce a făcut pământul din tine, suflete.
     Vămile Văzduhului nu au numai rol juridic, cu acuzatori diavoli, ci pentru ca tu să trăieşti cu adevărat în Veşnicie începând de acolo. Şi să nu mai existe ceva murdar. Când va fi cer nou şi pământ nou, nu va mai exista nimic în ce priveşte umbra de patimă. Vor fi îngerii lui Dumnezeu pe pământ, oamenii vor fi desăvârşiţi. Dumnezeu face orice ca acolo noi să intrăm desăvârşiţi. Nici vorbă cu semne şi răni ale păcatului!
     Omul se desăvârşeşte în ceea ce de fapt a murit. Ai murit cu gândul că iubeşti pe vrăjmaşi, şi acum, în toată Veşnicia, te dezvolţi în iubire desăvârşită faţă de ei. Dar nu înseamnă că acolo mai este încă lupta împotriva patimilor. Nu se poate. V-am spus: ultima grozavă cernere sunt vămile. Pentru că aşa de mare a fost căderea aceasta a lui Adam, încât moştenim cu orice chip păcatul în trupul nostru şi a trebuit să vină Iisus Hristos, Dumnezeu întrupat, să ne facă cu orice chip dumnezei după har.
     Vedeţi, pe noi, aici, la ultima repriză care ar fi vămile, ne indumnezeieşte şi de ceea ce, de fapt, noi n-am ştiut că trebuia să facem şi am putut face dacă eram conştienţi.
     Dar este atât de neînţeleasă adevărata îndumnezeire după har, chiar de cel desăvârşit, încât a trebuit să treacă prin toate aceste vămi ca să se umple de har şi să intre în Împărăţia cerului. Da. Pentru că nu putem crede că şi acestui Sfânt Marcu îi rămăsese ceva nerezolvat în lupta cu patimile şi cu dracii pe care a dat-o timp de 15 ani in Muntele Fracesc (Etiopia)

Părintele Arsenie Papacioc - Iată duhovnicul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Persoane interesate