14 februarie cade vara

    La noi in familie 14 februarie cade vara. Ba de cele mai multe ori toamna, insa se mai intampla sa fie si iarna. Dar  vara este cel mai des “Valentine’s Day”.

    Amandoi noi, cei uniti intru Hristos, pe care nici un om nu are nici voie si nici dreptul sa ne desparta, ne suim in masinuta noastra si pornim la drum.Cand se astern inaintea noastra vaile, muntii, dealurile cu toate peripetiile lor, dintr-odata inima se face mica. Dintr-odata nu ne mai simtim asa de insemnati si importanti. Dintr-odata incremenim launtric absorbiti de fiecare metru parcus... Si va marturisesc ca nimic nu ne apropie mai mult unul de celalalt,  ca a intra smeriti impreuna intr-un sfant lacas si a ne inchina impreuna, aliniati de la partea masculina la cea feminina.

    Mai sarbatorim ’’Sfantul Valentin” si atunci cand impreuna reusim sa bucuram un suflet cu un ajutor. Cand ne sfatuim cum sa facem binele. Si de fiecare data inima noastra infloreste si se regaseste in celalalt pe deplin. Niciodata nu m-am regasit mai mult in jumatatea mea, ca in momentele in care amandoi hotaram sa daruim ceva cuiva. Si daca am avut vreodata indoieli ca nu am ales bine, atunci trimite Domnul momentele cand il vad pe el, pe sotul meu, cum face gesturi extraordinar de frumoase, de minunate, de umane, fata de ceilalti din jurul meu. Atunci spun cu toata taria in inima mea, de se aude si ecoul:” Acesta este sotul meu !” si de fiecare data stiu ca langa el doresc sa imbatranesc pe deplin, sa ne vedem pruncii crescand. Sub mainile noastre, impreuna legate prin binecuvantarea Cerului, infloresc toate deopotriva.

    Furtunile vin si trec, ca mai peste tot, si ne sacatuiesc de comorile adunate impreuna, in inima. Golesc locasurile launtrice de toata dragostea adunata. Ma mira si ma face sa ma cutremur cat de usor se poate alunga toata agoniseala unei vieti, in furtuna unui dialog purtat de pe pozitii strambe. Si reconstruim din nou si din nou, asa cum fac copiii castele de nisip si le darama iar si iar, niciodata plictisindu-se.

    Astfel trec anii peste noi, cern usor si-n parul nostru, si radem mai des si mai putin impulsiv.

    Astazi plecam iarasi la drum, sa sarbatorim dragostea noastra.  Am redevenit copil si abia astept, sa revad zambetul lui sugubat si iubit, stralucirea ochilor iubitului meu.

    La voi cand cade „Sfantul Valentin”?