duminică, 3 iulie 2011

Cu dor

Ieri am facut curat in sufletul meu: am sters toti paianjenii rautatii, am ingrijit floricelele din ghivece, am scuturat praful gandurilor pacatoase si am aerisit bine sa intre Cel ce trebuie sa intre si intru care toti sa fie una. SI cum trebaluiam de zor cu carpa de praf, am dat intr-un cotlon stingher, de tata:
- M-ai uitat, tata, m-ai uitat, fetita mea.... Nu-ti mai sunt inaintea ochilor, si ochii care nu se vad, se uita..
- Cum sa te uit tata? Cum as putea sa te uit?
- Spune-mi care sunt fructele mele preferate, spune-mi care e culoarea preferata?
- Nu mai stiu..
- Vezi? Ma uiti, tata, nu mai stii.... Mai da si tu un telefon,  eu sunt aici si te astept cu dor...
Si m-am aplecat cu migala si am sters praful de pe icoana tatei din inima mea. Mi-am amintit cum il asteptam seara de seara in copilarie, cum astept acum pe Hristos... Ce stiam eu cand eram mica... Tata mi se parea cel mai puternic om de pe planeta, si cel mai bland in toate...
Si dintr-odata am dat de icoana bunicului... Era atat de innegrita ca nu ii mai vedeam fata. Am sters-o cu grija si am revazut ochii aceia imensi si albastri extraordinari de frumosi.. Un mic dar din partea bunicului catre mine....
- Ce faci, fetito, nu mai vii pe la mine?
- Vin bunicule, vin pana la poarta si nu mai intru. Iti las la poarta strachinile cu mosi si lumanarea aprinsa, iti  las o rugaciune in servet curat si fug la treburi...
- Fetito, nu ma mahni... Tu stii ca ma uiti ! Recunoaste !
Am simtit sangele navalind in obraji... Asa este- ii uit pe ei, pe bunii mei, pe strabunii mei... Tata, ma asteapta zi de zi sa ajung in oraselul nostru, sa vin sa mai stam pe indelete de vorba, suflet catre suflet, sa  se infrupte cu nesat din dragostea mea... Are copiii departe si-n oftatul lui poarta povara unui neam intreg care-si uita parintii...
Va iubesc dragii mei, eu va iubesc, si chiar daca nu vin des pe la voi si am ingramadit toate amintirile ce mi le-ati daruit in ungherul cel mai indepartat din suflet, este pentru ca va iubesc, si prin voi oricine ma poate rani adanc. Prefer sa va stiu inchisi in cutiuta, in siguranta. Domnul sa va rasplateasca mereu ce ati facut pentru mine, pentru toate darurile voastre!
De dimineata m-am trezit cu dureri in gat, cred ca de la praful din ganduri .. Sau sa fie de la tipat peste gard la tata ori la bunicu? Astazi ma duc sa ma intalnesc cu ei la sfanta liturghie: imi voi pleca genunchii si ii voi chema sa-mi fie alaturi rugandu-ma pentru ei..
A vostri unde sunt? Nu-i lasati sa va astepte...indiferent unde ar fi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Persoane interesate