Credinta sau superstitie

     Eu cred ca desi s-a discutat mult si intens, inca nu s-a discutat destul despre catehizarea oamenilor. Nu vreau, fireste sa arat cu degetul spre nimeni, insa nu pot sa nu observ an de an atatea intamplari, atatia oameni care sunt in Biserica, si sa nu-mi pun intrebari.

De ce imi pun intrebari? Nu inteleg inca, poate pentru ca sunt obisnuita sa judec, mai ales pe aproapele, pentru ca sunt obisnuita sa cantaresc tehnic si practic si sa trec prin filtrul ratiunii, al legilor fizice si chimice, cam tot ce vad.

Observ o tendinta extraordinara a populatiei laice majoritare de a arunca cu rosii in orele de religie din programa scolara. Unii spun si sustin ca nu trebuie studiata religia, ca si cum am putea arunca la cos atatea milenii de gandire si credinta, ca si cum am putea sterge din istorie tot ce a insemnat religia. Ca si cum Hristos n-a venit niciodata.

 Prea des se uita faptul ca parintele geneticii, Gregor Mendel a fost un calugar. Sau ca sistemul de justitie are bazele in dreptul canonic. Sau ca in arta primele si cele mai frumoase opere au fost reprezentari religioase. Se uita de aportul adus in istoria muzicii de muzica bizantina, de muzica psaltica. Se uita de faptul ca in tara noastra primele tiparituri au fost cartile noastre de capatai: Bibliile. Ca punctele de plecare in raspandirea culturalizarii au fost tot in Biserica. Sau faptul ca multi dintre marii nostri scriitori au invatat sa citeasca pe Ceaslov sau pe Psaltire....

Cat de goala ar fi astazi cultura fara scrierile atator parinti din care doar in treacat amintesc de Sfantul Ioan Gura de Aur, de cele ale Sfantului Teofan Zavoratul, Nicodim Aghioratul, si ale atator alti intelepti.

Cum am putea deci sa stergem tot si sa ne intoarcem  in ceea ce unii spun „comuna primitiva”? Cam cum ar arata o astfel de istorie, direct din comuna primitiva, in stadiul actual?

Nu spun ca tot ce s-a intamplat in istorie a fost bun. Spun ca trebuie sa invatam din lucrurile bune. Ori religia a fost un lucru bun, indiferent de cine sustine altceva.

Pana la urma valorile promovate de Biserica sunt etice si morale. De ce atunci atata impotrivire? Pentru ca obliga?

Cred ca mai degraba e o superstitie, o nestiinta vis-a-vis de religie si de credinta. Am observat ca marea majoritate a celor care se opun catehizarii copiilor sunt oameni care nu stiu nimic despre credinta in care s-au nascut, sunt oameni care se declara pana la urma chiar ortodocsi, care merg si privesc in Biserica de parca ar veni in control sanitar, sa observe niste microbi aflati sub microscop. Apar fel de fel de „probleme”: de ce nu exista lingurita de impartasanie de unica folosinta, de ce apa in cristelnita nu e dezinfectata cu nu stiu ce... si tot asa mai departe.

Diseaca fiecare gest si nu m-ar mira sa ceara preotilor sa-si puna si manusi chirugicale cand oficiaza Sfanta Taina a Botezului ori a Cununiei...

Si mai mult decat acestia, ma zdruncina cei care nu stiu nimic aproape despre Hristos, habar nu au ce a spus si a facut, nu mare lucru in tot cazul. Dar se arunca si se imping si innebunesc la propriu cand sunt cu bidoane in mana sa ia Aghiazma mare. Sau cand la rand la inchinat la sfinte moaste se imbrancesc, ar fi in stare sa striveasca intreaga adunare, doar ca ei sa ajunga mai repede. Prinvindu-i imi amintesc de cozile de pe timpurile dinainte de revolutie, cand tot cei ca acestia tipau in spatele cozii: „Dati numai cate un kilogram sa ajunga la toata lumea !” Aproape ii auzi astazi spunand la fel. Daca o femeie gravida in cateva luni, cand sarcina inca nu e atat de evidenta, ar vrea sa intre in fata la inchinat, acestia ar fi in stare s-o linseze. (Sau in loc de femeia gravida putem vorbi de cineva bolnav cronic, sau operat de curand.) Dar nu, acesti crestini in cautare de scamatori si de minuni la tonomatul de comanda, vor fi primii care vor tipa. Si iarasi aceste scene imi amintesc de cei care strigau tare „Rastigneste-L, rastigneste-L”.... Pentru ca vor sa ajunga si sa inchine nu in semn de dragoste fata de sfant, ci sperand ca li se va indeplini dorinta (orice dorinta). Asa cum in Biserica se practica si inca se mai practica metoda lipitului unei monede de o icoana. Si neaparat sa-ti pui o dorinta. Iar daca se lipeste banul cica se indeplineste dorinta. Ce o fi asta nu stiu, decat sa o numesc superstitie. Si mai stiu ca nu are absolut nimic a face cu credinta, cu crestinismul, cu ortodoxia mea draga, cu Adevarul, si mai inainte de toate, cu Hristos.

Ma gandesc ca daca azi L-ar vedea pe Hristos ar fi in stare sa alerge dupa El si punandu-si o dorinta sa-i lipeasca cu un scuipat o moneda de haina. Daca se lipeste....

Si privind la acesti flamanzi de senzational, care merg in pelerinaj ca la un spectacol de magie, care atunci cand au o problema merg si pun pomelnic cu gandul ca toate se indreapta de la sine, iar mai apoi alearga la descantec, vraci, vindecatoare si vrajitoare, ma intreb in sinea mea: „cum sa nu fie poarta ingusta?”

De ce crede cineva ca dand un pomelnic toate problemele vor dispare, daca el insusi nu-si pleaca genunchii in fata icoanei, daca nu se roaga lui Dumnezeu? Oare o suma de bani (oricat) paseaza responsabilitatile altcuiva? Asta iarasi imi aminteste de o gluma, cu o babuta care isi ruga mereu consortul sa mearga la Biserica, iar el ii raspundea „lasa, ca mergi tu destul si pentru mine”. Iar cand au murit amandoi, el nu a putut intra in Rai pentru ca intrase destul babuta si pentru el....

Si atunci revin la problema initiala: cum isi imagineza cineva ca se poate face o catehizare daca nu in ora de religie? Cum isi poate imagina cineva ca oricine poate preda aceste notiuni? Si ca sa redau cuvintele care arata impotrivirea, cel mai des intalnite: „nu popi”... Dar in acelasi timp, tot aceleasi persoane alearga sa-si boteze copilasii, sa-i cunune in Biserica, dupa ce fireste ei insisi au fost cununati, la... popi.....De ce, de unde atata ipocrizie??? De unde atata fatarnicie? Cam cum vor fi priviti de proprii copii mai tarziu, prin prisma judecarii logice? Da, da, acesti copii care vor creste iarasi, ca in timpul comunismului, privati de propria credinta in care au fost botezati, dar niciodata catehizati, pentru ca, nu-i asa, „ce stiu popii”.....

A cui este dorinta de a lasa oamenii in deplin intuneric al superstitiei? Posturile de televiziune arata cu nonsalanta spre acesti nefericit, rad cu gura pana la urechi si dau vine pe... Hristos ... pana la urma. Da, da, Hristos este probabil vinovat in mintea lor, ca iata a venit pe pamant pentru noi. Sau poate ca vinovati sunt sfintii, pentru ca din moastele lor izvoraste mir... Oricum, oricine e vinovat, dar ei nuuuuuuuu. Ei sunt aia buni....

Eu inca mai am nadejde pentru ei. Mai am nadejde ca Harul lucreaza, ca prin Botez si prin Taina Cununiei au primit si ei chemare. Nadajduiesc ca Domnul se va milostivi de toti si le va deschide ochii sa vada cu adevarat. Eu mai am nadejde. Acum ramane sa aiba si ei. Si nadejde, si credinta. Si dragoste. Ca asta lipseste cu desavarsire....