Ochii inimii mele s-au deschis spre lume si o pot arata cate putin, asa cum o gasesc in fiecare zi. Cateodata se aseamana cu o melodie veche, altadata e hidoasa ca un cosmar, dar cel mai mult nu e niciodata ce vreau sa fie sau ce cred eu ca este...
Gasesc smerenie unde nu credeam s-o vad, gasesc comori unde nu vedeam decat bezna, gasesc pace unde mai inainte era gol. Il caut pe Domnul ’’dis-de-dimineata’’, cu inima si stiu ca singur va veni de-i voi pregati lacas chiar inima mea. Cuvintele se astern mai greu decat cele care rasuna in gandul meu. Inima mea e plina si trebuie s-o gatesc curata. Pornesc la drum si sper sa luminez fiecare coltisor, iar cele nefolositoare le voi arunca, pastrez doar cele care imi ajuta.
Raspunsuri? Nu am si nici nu caut. Tot ce imi doresc este sa imi curat inima mea, s-o deschid primitoare si curata, cu ferestrele mari inspre Cer.
Alaturi am invatator doar dragostea, putina cata este, cu ea ma voi intovarasi, de ea ma voi tine cand ma voi imbata de vremelnice amagiri.
Da pornim dara la drum, si de va fi scurt, iertare...
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu