Cine iarta va fi iertat

   

    

     Incetarea vrajbei si iertarea jignirilor ne-au fost poruncite nu pentru ca Dumnezeu ar avea nevoie de ele, ci pentru ca ne sunt de folos. Cine iarta pacatele aproapelui sau, va primi si el iertare de la Dumnezeu, dupa fagaduinta Mantuitorului. Si cat de multe pacate avem noi inaintea lui Dumnezeu! Si, daca ne gandim ce vom raspunde in ziua Judecatii pentru toate acestea, cata frica ar trebui sa ne cuprinda! Spre marea noastra rusine, ni se vor descoperi la infricosatoarea Judecata a lui Dumnezeu, inaintea intregii lumi toate faptele noastre intunecate Si noi nu vom putea atunci cu nimic sa le rascumparam.Si, iata, acum Mantuitorul ne ofera o cale lesnicioasa de stergere a tuturor pacatelor noastre: Iertati si veti fi iertati ! (Luca 6, 37). Putina greseala a fratelui tau impotriva ta o ierti din inima, si vei primi iertare pentru toate pacatele tale, nenumarate, facute inaintea lui Dumnezeu! Exista oare ceva mai frumos si mai placut decat aceasta? Daca nu iertam din dragoste pentru Dumnezeu si pentru sfintele Lui porunci, atunci macar pentru propriul interes sa iertam! Dar, vai, adesea nici cele mai inalte imbolduri ale binefacatorului dezinteresat si nici chemarile insistente ale propriilor noastre foloase nu sunt in stare sa ne indemne catre iertare! Rautatea ne-a orbit intr-atat, incat ne-a facut sa ne fim noi insine cei mai mari dusmani. In vrajmasia noastra, mergem cu ochii deschisi impotriva lui Dumnezeu, indreptandu-ne ascutimea rautatii impotriva inimii noastre, ne otravim sanatatea si singuri cautam vesnica pieire a sufletului nostru. Exista ceva mai nebunesc decat aceasta?...

     Si cat este de frumos sa ierti! In suflet se aseaza atata liniste si desfatare! Omul incearca dupa iertare atata induiosare, incat este in stare sa imbratiseze intreaga lume, sa-i iubeasca pe toti si sa ierte tuturor! Astfel, nu e greu sa ierti! Pentru aceasta se cere de la tine doar putin eroism al sufletului si mila in inima. Calca-ti mandria, si lesne vei ierta paroapelui tau! Izgoneste ura din inima ta, si vei castiga dragostea fratelui tau! Infrange-ti rautatea din suflet, acest dusman al tau, si din dusmanul tau iti vei face prieten! Daca-ti vei infrange astfel dusmanul din tine, il vei dezarma si pe cel din afara ta. De la tine nu se cere sa dai nimic celui cu care te-ai certat. Iarta-l numai, din inima! Si, pentru asemenea iertare, Dumnezeu nu numai ca iti va ierta nenumarate pacate, dar iti va si darui mai mult, cea mai scumpa comoara: Imparatia Cerurilor, vesnica bucurie in rai!

     Ferice de cel care-si infrange repede rautatea din inima! El nu-si otraveste nervii nici aici, iar Sus, va fi vesnic printre ingeri. Cunoscand aceastea, si noi, preaiubitilor, sa fim gata intotdeauna sa ne impacam cu dusmanii nostri! Sa nu ne dezvinovatim prin faptul ca celalalt nu a dorit sa se impace cu noi, pentru ca daca el nu doreste sa ne ierte, ce ne impiedica pe noi sa-l iertam? Daca el se sinucide duhovniceste prin vrajba, este oare intelept ca si noi sa ne pricinuim aceeasi nefericire?

       Adesea in viata, se aud asemenea indreptatiri de sine: „Cum sa-l iert, cand el nu vine la mine? El e mai mic, asa ca el sa intinda primul mana spre impacare! El m-a jignit si, prin urmare, el trebuie sa-si ceara iertare! Eu nu am nimic impotriva lui, insa daca nu doreste sa ne impacam, nici eu nu vreau acest lucru. Cine? Eu sa merg primul sa-mi cer iertare? Pentru ce sa ma smeresc inaintea lui? Dar cine e el? Si eu am onoare!” si multe altele.

     Nu am spus oare, si noi, si dumneavoastra, unele din aceste cuvinte semete? Bineinteles ca da! Si, prin aceasta, asemenea cuvinte doar invinovatesc, nu si dezvinovatesc pe autorii lor. Iisus Hristos nu a spus niciunde sa-l iertam numai pe cel ce vine sa-si ceara iertare. Niciunde nu s-a hotarat ca cel mai mic sa se roage primul de iertare. Fiecare este dator intotdeauna sa-l ierte pe dusmanul sau personal si pe toti care i-au ranit orgoliul. Daca vinovatul pentru cearta se dezmeticeste primul si cu smerenie se roaga potrivnicului sau pentru iertare, el isi va curati vina din suflet. Daca cel nevinovat ramane neimpacat in mandria sa, prin aceasta va fi mai vinovat decat cel vinovat. Bine este ca cei mai tineri sa faca primul pas catre impacare, dar, daca nu au o asmenea constiinta, atunci nimic nu-i impiedica pe cei mai in varsta ori pe cei mai inalti in functie sa mearga primii sa se impace.

     O pilda induiosatoare despre o asmenea smerenie aflam din viata Sfantului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei.

     Odata, Sfantul Ioan slujea dumnezeiasca Liturghie si, pe neasteptate, si-a amintit ca unul dintre subordonatii lui, slujitor bisericesc sin clerul inferior, il suparase cu ceva. Atunci Sfantul Ioan, Patriarhul, a lasat pentru putina vreme Sfantul Pristol, l-a chemat pe clericul din treapta inferioara la sine si a cazut al picioarele lui cerandu-i iertare. Clericul s-a infricosat si s-a tulburat de marea smerenie a patriarhului si i-a cazut si el la picioare, strigand cu lacrimi in ochi:

   - Iarta-ma tu, Preafericite Stapane!

     Astfel, Sfantul Ioan ne-a aratat ca pilda ca si cei mai de sus pot cere lumii iertare celor mai mici decat ei. Smerenia celor de sus actioneaza cu atat mai puternic asupra supusilor lor.

Sfintii Parinti ne invata ca cei care iarta intotdeauna castiga. Oricare ar fi fost motivul disputei, daca ierti, iti vei curata indata sufletul si vei deveni vrednic de rai. Daca tu ai iertat pe cel ce-si pusese in gand sa te omoare, te faci urmator mucenicilor. Daca ai iertat jignirile si ai stat linistit, ai castigat Imparatia Cerurilor. Daca, cu generozitate, ai uitat barfele si parele impotriva ta, ai vlaguit spinii vrajmasului tau. Daca ai raspuns la rau cu binele, l-ai rusinat pe dusmanul tau. Daca ai inghitit batjocura ce ti-a ranit cinstea, te-a facut vrednic de cinstire cereasca. Daca, avand un rang inalt in societate, ti-ai cerut iertare de la cel mai mic, nu numai ca nu ai calcat vreo randuiala, ci cu atat mai mult ai crescut duhovniceste. Daca nu ai fost vinovat si l-ai rugat pe cel ce te-a ofensat sa te ierte, ai ajutat si sufletul aceluia sa iasa din iadul vrajbei, si ti-ai acoperit si tie multe din pacatele tale. Daca ti-ai injosit mandria, te-ai proslavit de smerenia ta.

     . 

Arhimandrit SERAFIM ALEXIEV- Vrajba si impacare (fragment)