Dumnezeu ne zambeste

 parintele Teofil Paraian.

(fragment din emisiunea "Cuvant pentru suflet" de pe Trinitas TV)

(...) si un parinte care era aicea a insistat ca sa folosim traducerea aceea. Si in traducerea aceea, in psalmul 20, versetul 6, (si aici fac o paranteza psalmul 20, vezi si psalmul 19 sunt psalmi care se zic aproape in fiecare zi, adica, in afara de zilele de la Pasti pana la Inaltare, can dnu se spun psalmii acestia, in fiecare zi, la slujba de dimineata se spun psalmii acestia) Si-n psalmul 20, versetul 6, sunt urmatoarele cuvinte: „Incarcatu-l-ai cu binecuvantari pe totdeauna si cu zambetul fetei Tale l-ai umplut de bucurie”. Nu ni se spune despre cine-i vorba. Probabil despre David. El despre el spune, sau David spune despre omul credincios. Deci „l-ai incarcat cu binecuvantari pe totdeauna”.  Deci pe omul credincios Dumnezeu il binecuvinteaza, si-l binecuvinteaza pentru totdeauna, si-l binecuvinteaza cu belsug de binecuvantari. Nu-i da cu taraita binecuvantarile, ci ii da cu belsug. „L-ai incarcat” deci. Dar cat poate duce? Cat poate duce fara sa-l stinghereasca incarcatura. „Incarcatu-l-ai cu binecuvantarile pe totdeauna” nu numai pentru momentul de fata, sau nu numai pentru anumite momente, ci pe totdeauna. Omul binecuvantat de Dumnezeu este sub binecuvantarea lui Dumnezeu totdeauna. Numai omul da binecuvantari, stiu eu, care nu sunt pentru totdeauna.

  Fac o paranteza. Eu ma duc cateodata la o manastire de maici. Si cand ma duc, le binecuvintez. Si vin maicile la mine daca plec peste un sfert de ora sa le mai binecuvintez o data. Si eu le zic: „Dar ce, binecuvantarea aceea de v-am dat-o intai, o si expirat?” Adica, dom’le, binecuvantarile se dau pentru vreme indelungata, pentru cat se poate, pana cand ai ajuns in situatia sa nu mai fii vrednic de binecuvantare. Altfel, Dumnezeu iti tine binecuvantarea pe totdeauna. 

Deci: „l-ai incarcat cu binecuvantari pe totdeauna” si-acuma vine partea care o exploatez eu „si cu zambetul fetei Tale l-ai umplut de bucurie”. Ce inseamna asta? Ca Dumnezeu ne zambeste !

    De ce ne zambeste Dumnezeu? Ne zambeste pentru ca ne iubeste. Daca ne iubeste nu poate sa nu ne zambeasca. Ne iubeste si ne zambeste ! Ne iubeste pentru ca Dumnezeu este iubire si e scris in Evanghelie, e scris in Epistola I-a a Sfantului Apostol Ioan, in Noul Testament in doua locuri: „Dumnezeu este iubire” deci Dumnezeu este iubire. Si daca Dumnezeu ii iubire in raportarea fata de noi nu se poate sa nu ne zambeasca pentru ca Dumnezeu care este iubire ne cheama, ne binecuvinteaza, ne asteapta, vine catre noi, ne ajuta,ne sfinteste... Dumnezeu este Dumnezeu al milelor si al indurarilor.

   De ce n-am pune accent pe chestiunea aceasta mai mult? Credinciosii nostri se gandesc la Dumnezeu de multe ori ca la un terorist, ca si cand asteapta de la El pedeapsa, asteapta de la El o manie, o urgie, ceva. Ori nu e asa. Dumnezeu este Tatal nostru. Tatal nostru nu poate sa fie, sa ne urgiseasca. Tatal nostru vine catre noi, ne invaluie. Chiar spune Domnul Hristos: „daca voi rai fiind, stiti sa dati fiilor vostri cele bune, cu atat mai mult Tatal vostru cel din ceruri” . Tatal cel din Ceruri ne da binecuvantari, Tatal cel din Ceruri ne iubeste cu iubire de parinte, e parintele nostru. Tatal fiului risipitor, cand fiul s-o-ntors din pribegie si l-o vazut de departe, scrie-n Evanghelie c-o alergat inaintea lui. O alergat inaintea lui si l-o imbratisat si l-o sarutat, si-o aranjat lucrurile ca sa nu se simta rau fiul care s-o intors acasa, ca si-o cheltuit averea si acuma trebuie sa dea socoteala. Nu! Tatal l-o primit cu inima de tata. De ce o alergat inaintea lui? Pai nu l-o tinut locul sa stea pe loc. O alergat inaintea lui pentru ca s-o simtit indemnat. O alergat inaintea lui pentru ca era tata. O alergat inaintea lui pentru ca nu era cercetator stiintific, cercetator psiholog sa vada ce se intampla, ci inima lui de tata l-o indemnat, l-o inghesuit sa fuga catre fiul care s-o intors. Ei, asa trebuie sa ne gandim noi la Tatal nostru cel din Ceruri. Si-atuncea daca ne gandim asa, toata viata noastra spirituala se schimba, viata noastra spirituala este o revarsare de ganduri, o revarsare de multumire. Si daca Dumnezeu ne zambeste noua, si noi trebuie sa-i zambim lui Dumnezeu ! Adica in fata lui Dumnezeu trebuie sa stam cu zambetul pe buze!

Si de ce sa-I zambim noi lui Dumnezeu? Stiti de ce? Pentru ca Dumnezeu ne zambeste noua, si inca pentru ceva, pentru ca Dumnezeu ne face onoarea sa ne vorbeasca. Ne vorbeste prin Evanghelie. Dumnezeu ne vorbeste prin Evanghelie ca si cand am fi noi acolo unde o fost Domnul Hristos cand o propovaduit si prin Evanghelie ne vorbeste noua. O prezenta reala Evanghelia si Domnul Hristos prin Evanghelie. Si-atunci Dumnezeu ne face cinstea, ne face onoarea ca ne vorbeste. Si ne-o dat si noua posibilitatea is ne face cinstea sa Ii vorbim noi prin rugaciune. 
     Asa ca Dumnezeu ne zambeste, si noi zambim lui Dumnezeu.

Cuvant pentru suflet - partea a patra