Iubitul meu copil, fie ca Maica noastra Sfanta sa te intareasca in lupta ta duhovniceasca pana la sfarsit. Iti vad descurajarea sufletului tau; esti precum soldatii nou recrutati care sunt luati pe front. De indata ce vad gloante zburand, bombe cazand, isi pierd curajul si vor s-o ia la fuga.
Dar generalii experimentati ii amesteca cu soldatii vechi, incercati, iar acestia ii incurajeaza pana cand se obisnuiesc cu razboiul. Iti laud dorinta de a ajunge la desavarsire si nepatimire. Toate eforturile tale trebuie sa tinda spre acest tel. Oricum, nu trebuie sa uiti cu cine trebuie sa lupti. Trebuie sa lupti cu stapaniile, cu incepatoriile, impotriva stapanitorilor acestui veac foarte vicleni si intunecati (Efes. 6,12), impotriva legiunilor foarte experimentate in lupta; in plus, trebuie sa lupti impotriva trupului si a lumii patimilor, care sunt ca niste rani dureroase si iti trebuie talent, timp, rabdare si harnicie ca sa le vindeci. Cat despre descurajarea ta, sa stii ca acesta este un atac; lovituri de tun ale vrajmasului; este una din ranile patimilor.
De aceea, iti trebuie rabdare, perseverenta, curaj. Sa nu permiti ca acest lucru sa-ti intunece cerul nadejdilor tale. Sa crezi ca Dumnezeu stie toate inclinatiile fiecarui om. Si ca El niciodata n-a subestimat bunele intentii si efortul fara sa le rasplateasca mai devreme sau mai tarziu.
Vedem ca Sfintii Parinti in anii lor de inceput au indurat secete, descurajari grozave si alte ispite mortale. Dar ei s-au tinut strans de rabdare si tarie de caracter, iar apoi harul i-a vizitat, in masura in care patimisera mai inainte. Spui ca mentalitatea maicii starete te inspaimanta, ca si lipsa ta de experienta si mediul in general, ca si cum nu te-ar purta spre desavarsire din pricina ispitelor. Toate aceste lucrari sunt alungate prin smerenie si invinuire de sine. Cu alte cuvinte arunca vina pe tine insati. Spune: „Eu sunt de vina pentru descurajarea mea, fie din cauza mandriei, sau din pricina miopiei mele si a incapacitatii de a ma orienta corect, deci, este firesc sa-mi pierd nadejdea”. Ca atare, norul poate fi alungat prin increderea in duhovnicul tau- atata vreme cat te supui regulilor luptei. Stim din traditia noastra patristica si isihasta ca pe vremuri, tinerii monahi, dupa ce capatau binecuvantarea vreunui mare Batran, isi construiau chilii si traiau singuri, si doar din cand in cand isi vizitau Batranul, ii spuneau gandurile, primeau invatatura si plecau din nou. Si chiar daca nu-l aveau pe Batran mereu langa ei, ajungeau la mari masuri ale virtutii numai cu sfaturile si povetele lor. Sa stii, copila mea, ca deasupra tuturor acestor lucruri se afla Hristos – nu numai deasupra capului nostru, ci chiar inlauntrul nostru – si el rasplateste orice buna intentie si efort al nostru.
Adesea umilinta – nu cea adevarata, desigur, ci anume cea otravita de diavolul – ne povatuieste cu ganduri „umile” ca acestea: „Sunt slab, deci am nevoie de asta si de asta pentru a progresa si intrucat acestea nu imi sunt oferite, cum ma pot eu mantui?" Cand credem in astfel de ganduri, nervii nostri duhovnicesti incep sa fie taiati, ajungand la amortire duhovniceasca.
Noi trebuie sa fim intariti de povetele unui parinte duhovnicesc experimentat, asa incat sa nu ajungem la aceasta amortire. Caci noi stim ca diavolul se transforma in inger de lumina ( 2 Cor. 11, 14) si ca orice virtute poate sfarsi prin a fi extrem de daunatoare in absenta unui discernamant prin de experienta. Iata de ce Parintii spuneau: „Mai presus de orice, discernamantul”. Draga mea copila intru Domnul, da deoparte descurajarea si spune: „Ma voi nevoi pana la moarte. Voi cauta desavarsirea si nepatimirea. Si daca nu ajung pana acolo, fie din pricina neputintelor mele, fie ca intervine moartea, fie din orice alta pricina, cred ca, dupa invataturile Parintilor nostri, Dumnezeu ma va aseza in randul celor desavarsiti”.
„Dar eu caut sa ma bucur de binecuvantarea si pacea lui Dumnezeu!”, ai putea sa-mi spui. Da, spune-i vrajmasului: „Dumnezeu este inlauntrul meu. Daca ma nevoiesc cu rugaciune, smerenie si lacrimi, El imi va arata Sfantul Sau chip! Nu numai aici in manastire, dar chiar daca m-as afla in Sodoma precum Lot, Dumnezeu poate sa-mi ofere aceasta sfanta dorinta a sufletului meu!. Asadar, vezi de tine si de pacatele tale si cred ca vei afla mai mult decat astepti.
Din volumul: „COMORI DUHOVNICESTI DIN SFANTUL MUNTE ATHOS, Culese din scrisorile si omiliile Avvei Efrem” ( este vorba de parintele Efrem Filotheitul)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu