Inceput bun

Toti vrem sa punem inceput bun. Nu cred ca este om pe acest pamant sa nu se trezeasca macar o singura data si sa-si spuna ca ''nu mai merge asa'' si ca viata lui/ei trebuie sa se schimbe in sfarsit. Sa nu mai .... sa nu mai.... si sa nu mai.... In schimb sa.... si sa.....
De cele mai multe ori suntem nemultumiti de noi insine, ne suntem proprii judecatori, ne privim cu sinceritate si ne si vedem cateodata cu aceeasi sinceritate. Unele lucruri ne plac - la noi insine, alteori insa nu ne suntem multumiti de anumite aspecte, vrem sa le schimbam. Si ne hotaram sa incepem de a doua zi, sau ''de azi'' .
Si  eu m-am gandit de atatea ori in viata mea sa pun inceput bun.  In ultimul timp o intrebare ma chinuie: oare cum par eu in ochii copilului meu?

(imagine preluata de aici)

De atatea ori am incercat sa imi fac un anumit ritm, ba de rugaciune, ba de una, ba de alta... Iar despre inceput sunt multumita. Ohoho... de s-ar luat in considerare numai inceputul. Din pacate inceputul ramane trist ca o teza cu o singura fraza, ca o poveste ramasa la ''a fost odata ca niciodata''.
De ce nu pot fi consecventa?
Si am realizat ca nu inceputul bun mantuieste, ci staruinta si rabdarea intru acel lucru bun.
Caci altfel ce mesaj las mostenire copilului meu? O mama confuza si nerabdatoare... La ce i-ar folosi? Pe de alta parte datorita acestor inceputuri bune, am reusit si am facut mai multe lucruri, am dobandit experiente in viata mea, unele mai ceva ca altele..
Insa as vrea sa pun un inceput bun intru inceput bun. Sa incep ceva cu adevarat si sa duc la capat.
Poate ca cer prea putin de la mine si ma rasfat prea mult, nu stiu... Poate ca razboiul nevazut e prea mare si coana lene ma iubeste de nu mai poate (hehe, si eu pe eaaaaaa)....
Ideea e ca ar trebui sa invat sa fiu si consecventa in hotararile mele sufletesti, sau macar intr-una singura...
.... De ce mereu alerg spre alt inceput? Ce stavila se afla in sufletul meu de ma impiedica sa alerg pe drumul mantuirii cum doresc, cu rabdare si rabdare si iar rabdare?? Nu stiu, dar cu siguranta Domnul stie.
Voi cum stati cu inceputul cel bun?