Imediat ce pleci din Iasi, inspre Dumbrava, deja aerul incepe treptat sa se schimbe. Nu sunt schimbari mari, dar sunt. Treptat, campiile intinse se astern in fata ochilor. Apoi, un indicator, dupa Dumbrava, arata "Spre manastirea Hadambu".
Verdele campiilor din jur spala retina de cenusiul asfaltului. Iti vine sa faci o baie in verdele ierbii, parca nu te mai saturi de el, il strangi pentru zilele ploioase de toamna ori pentru griul iernii.
O troita inalta, strajuieste drumul. Stii astfel ca nu te-ai ratacit, esti pe cale.
Te inchini si cu evlavie pleci mai departe. Asteptarea parca roade din inima, pana cand reusesti sa ajungi. Hadambu. Minunata manastire! Spun unii ca ar fi mai veche de anul 1659 , ceea ce sa spun drept nu ar fi de mirare. Noua biserica intampina pelerinul inca de la poarta si il imbratiseaza. Insasi Maica Domnului de pe frontispiciul Bisericii pare a binecuvanta cu dragoste intrarea in sfanta manastire:
Curtea se asterne in fata impreuna cu chiliile, iar trandafirii care-si ivesc corolele de pretutindeni, insotesc pe cel venit spre inchinare, in toate cararile:
Si pentru prima data am vazut o alee marginita de trandafiri ducand spre iazul manastirii. Mi s-a spus ca are peste. Dar surpriza a fost mai mare, caci acolo am vazut lebede odihnindu-se linistite.
Coltul vechi al zidului pe care l-am privit cautand sa gasesc vechi raspunsuri la intrebarile mele, ascunde o comoara de mult pret: icoana facatoare de minuni a Sfantului Ioan Botezatorul, icoana care a plans cu mir.
Intrarea insa spre aceasta icoana- nestemata a Bisericii Ortodoxe Romane se face prin curtea veche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu