Pelerini catre manastirea Hadambu 2

Indata ce pasesti prin intrarea veche, curtea ti se dezvaluie neasteptat:

Nu stii incotro sa mergi sa te inchini mai intai:

Toaca se odihneste si ea, dar intuiesti bataia ei metalica adunand pe toti monahii la vecernie, utrenie, la Sfanta Liturghie..

Simti cu inima ca in curtea veche, in pridvor au fost spuse atatea rugaciune in strabuna noastra limba romaneasca. Asta te inradacineaza definitiv, iti prinde baierele fiintei si te leaga de glie.

Biserica veche, resfintita de curand iti capteaza intreaga privire, de indata ce pasesti sfios in interior:

Sfantul Altar, ca de fiecare data coplesitor. Acolo unde si ingerii pasesc in varful picioarelor si isi acopera ochii cu aripile, noi ne lasam umili rugile pacatoase:

Peretii pictati in culori calde vorbesc inimii pe limba ei:

Iesind din biserica, de peste tot mireasma florilor te invaluie. Zidurile vechi sunt pline de flori si parca ar fi zefir, ori parca ar fi mir de mare pret revarsat la picioarele Mantuitorului, plangand pacatele noastre ale tuturor.
Acolo in curtea manastirii vei sti ca esti in gandurile Domnului, ca mereu e cu tine si te acopera, te pazeste si te mangaie asa cum stie El: cu delicatete si finete desavarsita, si cu dragoste.

Aveti grija cand veti merge la manastirea Hadambu. Pasiti cu grija, caci acolo mi-am lasat o bucatica din inima.