sâmbătă, 6 august 2011

O intamplare cu Sfantul Nicolae


    "Intr-o zi de februarie 1965, [in Uniunea Sovietica,] un autobuz plin de calatori se indrepta catre orasul cel mai apropiat. Vecinul cel mai apropiat al soferului era un batran, impunator si solid cam de 75 de ani, cu o barba alba, ce purta o manta calduroasa si o caciula cu urechi.
    Autobuzul inainta incet caci zapada se asternea. Ajungand la o cotitura a drumului, lanturile din spate ale masinii se rupsera. Desi soferul frana pierdu controlul masinii sale, neputand-o impiedica [aproape] sa se izbeasca de un alt autobuz, plin de lume, care ii aparu inainte; toate acestea se petrecura cu viteza fulgerului; inimile calatorilor pareau gata sa le sara din piept. Cele doua autobuze se oprira la un centimetru unul de altul.
    Batranul isi facu atunci semnul crucii, exclamand:
  - Slava Tie, Doamne, slava Tie ! Binecuvantat fie numele Tau, Preasfanta Maica Domnului, caci Tu ne-ai izbavit !
    Cateva minute mai tarziu celalalt autobuz relua isi drumul, in timp ce soferul nostru si ajutorul lui puneau lanturile din nou.
    Un tanar incepu atunci, zambind, sa-i spuna batranului:
  - Iarta-ma, bunicule, dar nu m-am putut opri sa nu rad cand te-am vazut facandu-ti semnul crucii ! Desigur, obisnuinta ! A doua natura ! Totusi, vad ca esti un om instruit, de aceea iti spun ca in prezent, in acets an 1965 asemenea obiceiuri sunt cu adevarat absurde !
     Batranul fara a parea cu nimic tulburat relua cuvantul:
  - Iti voi raspunde bucuros, tinere tovaras, si sunt chiar gata, daca doresti, sa-mi fac autocritica.
    De unde stiti ce cuget eu? Noi toti, intr-un fel sau altul, ne prefacem. Ne pretindem a fi toti atei, membri devotati ai partidului [comunist], buni cunoscatori ai marxismului [...] dar soseste clipa cand omul adevarat care este ascuns in noi, se dezvaluie. Tocmai asta s-a intamplat acum. Din locul in care va aflati nu puteti vedea ce se petrece in spatele dumneavoastra insa stand intr-o parte, am vazut cel putin zece persoane facandu-si semnul crucii. [...]
  - Cu mine , nimic de acest fel nu se va intampla niciodata!- spuse tanarul.
    Batranul incepu sa rada si continua:
  - Ingaduie-mi sa-ti dovedesc ca te inseli, draga tovarase. Spui ca o asemenea comportare este cu totul absurda in 1965. Oare ce va spune faptul ca au trecut 1965 de ani de la nasterea lui Iisus Hristos, Mantuitorul lumii?
  - Acesta este- relua tanarul putin tulburat- o amintire dintr-un trecut cu desavarsire rau si care trebuie anulat in mod definitiv. Dupa felul in care imi vorbiti s-ar parea ca voiti sa ma convingeti ca exista minuni !
    Batranul tacu o clipa, apoi continua:
  - Da, dragul meu prieten, sunt minuni ale lui Dumnezeu, pe care tu insuti vei fi obligat sa le crezi, ca toti cei care sunt aici, dar vazandu-le, va trebui sa pastrati tacerea, caci daca vorbiti ati risca sa fiti trimisi intr-o clinica psihiatrica.
    Autobuzul ajunse pe drumul  principal.
Ninsoarea inceta si seoferul putu sa mareasca viteza. Tocmai in aceasta clipa, calatorii care il priveau si il ascultau pe batran nu-l mai vazura.
Locul lui era gol...Doi, trei dintre cei de langa tanar isi facura cruce, zicand:
  - Sfant, Sfanta, Sfant este Domnul Atottiitorul !
    Unul dintre ei se intoarse catre calatorii din spate, zicand:
  - Intelegeti acum cine ne-a salvat de la ciocnire? Acest bunic cu barba alba, ocrotitorul poporului nostru, Sfantul Nicolae!
  - Nu stiu ce vom face, tovarasi- spuse un altul- dar pretutindeni unde vom merge, eu voi povesti aceast aminune a Sfantului Nicolae. Daca vor pot sa ma arunce intr-un azil de nebuni. Va am pe toti martori, si mai ales pe tine, tovarase.
    Tanarul comunist isi ascunse fata in maini o bucata buna de timp.
    Doua ore mai tarziu, autobuzul se oprea. Toti calatorii coborara pentru a bea ceai cald. Tanarul comunist, foarte emotionat se apropie de unii dintre tovarasii sai de drum spre a  le cere adresa si sa le-o dea pe a sa. Ceilalti calatori facura la fel.
 - Stiti  ce va propun?- spuse o tanara femeie - sa nu pierdem legatura dintre noi. Ceea ce am vazut si am auzit cu propriile noastre urechi este un eveniment mare. Oare ce ne vorbeste el? Negresit ceva bun, deoarece acest bunic batran era ocrotitorul poporului nostru.
    Minunea istorica aici a fost scrisa de un martor ocular
  - Nu pot scrie mai mult- adauga el - caci sunt cuprins de emotie si plang.
    Si eu eram in autobuz."

 Protoiereu Mihail Polski, Noii martiri ai pamantului rus, vol 2, Schitul romanesc Prodromu, Sfantul Munte Athos, 2002, pp. 214-217

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Persoane interesate