In fiecare an aceasta sarbatoare ma surprinde in profunzimea ei. De fiecare data nu pot sa nu vad cum intreaga fata a pamantului isi schimba vesmantul incepand cu aceasta data. De obicei prima frunza ingalbenita o vad pe 6 august. Si realizez inca odata cum toata firea vorbeste despre Domnul, Il lauda, Il cheama si Il canta, marturisind viu.
Si noi ne schimbam la fata in fiecare an. Devenim treptat mai varstnici, de la an la an ne schimbam , sperand ca devenim mai intelepti. E drept ca tindem sa confundam intelepciunea si cunoasterea cu acumularea de informatii, de cunostinte. Practic aceasta acumulare de informatii la care se inchina lumea noastra este un nou turn Babel. Fiecare informatie in plus este o caramida la un turn zidit mandriei noastre. Pentru ca ajungem sa consideram omul plin de informatii mai aproape de Dumnezeu. De aceea unii cercetatori stiintifici se si considera in lumea lor un fel de dumnezei din care elideaza tocmai pe Creatorul...
Dar intorcandu-ne pe muntele Taborului, am priceput ca tocmai acolo, Domnul nostru Iisus Hristos s-a aratat in slava Sa. Stralucirea fetei Sale si confirmarea inca odata (dupa momentul Botezului Domului, si care avea sa fie din nou in ziua intrarii in Ierusalim a Domnului- adica Floriile) prin insasi vocea Tatalui: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am binevoit”. Cei ce erau cu El s-au spaimantat si au cazut la pamant cu fetele. Cred ca este reactia fireasca a noastra in fata Domnului, si reactia in fata tronului si la Scaunul de Judecata... Aceasta sarbatoare are o profunzime nebanuita, si daca am fi atenti la Sfanta Evanghelie de la Matei, Marcu si mai ales Luca, am pricepe cu inima cat de mult ne vorbeste noua- nevrednicilor.
Ma intreb oare de ce nu a vorbit Sfantul Evanghelist Ioan despre acest moment? Doar nu a fost acolo pe munte cu Domnul? Sfintii evanghelisti Marcu, Matei si Luca nu au fost, dar arata in scrierile lor cat de maret a fost acest moment. Pentru ce dar marturisesc ceilalti despre aceasta, iar sfantul Evanghelist Ioan nu o face? Ramane una din multele intrebari asternute de mintea omului.
De astazi asadar e toamna. Incepem sa simtim mirosul si racoarea toamnei, sa ne gandim la recoltele, la fructele si la bunatatile ce umplu camarile in aceasta perioada. Toate spre slava lui Dumnezeu ! Si precum toamna se apropie, sa ne gandim inca odata cum va veni si toamna vietii si ne va fura de aici. Bine ne-ar fi noua sa ne umplem si Camara de Sus, bine ne-ar fi sa ne pregatim haina sa intram acolo.. Sa purcedem dara la strans cele bune spre viata de veci, in camara inimii noastre, si spre raspuns bun la Infricosatoarea Judecata. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu