Pelerini catre manastirea Hlincea

   
    Ingemanata cu limanul orasului Iasi, la poalele dealului pe care strajuie manastirea Cetatuia, se afla inca din 1574 o manastire cu hramul Sfantului Gheorghe. Are ca ctitori pe domnita Maria, fiica domnitorului Petru Schiopul si pe sotul acesteia Zottu Tzigara. A fost la inceput doar un schit, inchinat manastirii Dionisiu din Sfantul Munte Athos.
    Indiferent de aceste date, care poate inimii nu-i spun nimic, frumusetea manastirii linisteste pe oricine. Venind dinspre parcarea din afara incintei manastirii, primul lucru de care dai cu ochii flamanzi de frumos, sunt chiliile monahilor, strajuite de ghivecele de flori:

 
O liniste adanca strajuieste in interior, si pare cu atat mai ciudat cu cat e atat de arpoape de forfota neintrerupta a orasului Iasi. Pasii indreptati spre inchinarea in sfanta Biserica, ne aduc aproape de ea.
Asta insa ne face sa intoarcem din nou spre chiliile adancite in rugaciune.

   

Sfiosi inaintam privind spre Mireasa din centru. Pe masura ce ne apropiem nu ne putem dezlipi ochii de vitraliul transparent-alb minunat intocmit.

 

Pasind in pridvor, ne simtim parca intr-o ruptura a timpului, undeva intr-un trecut fierbinte intru credinta, curat si senin.

  
    In interiorul bisericii, pictura extraordinara poate satisface gusturile exigente a oricarui iubitor de arta. Si in mod ciudat, cu cat privesti mai mult, cu atat pare din ce in ce mai frumoasa, mai profunda in sensuri si mai detaliata. Culorile linistesc durerile inimii prin frumusetea lor. Patina timpului in orice centimetru de pictura.
Va las sa admirati vreo doua fotografii care nu se vor ridica nicicand la adevarul realitatii. Sa va inchipuiti ca in fapt e imaginile sunt de o mie de ori mai frumoase, si e tot putin.

  

     Va indemn sa ramaneti la una din slujbele de vecernie peste care soarele de toamna cerne razele sale blande nespus de dulci. In dreapta Bisericii veti afla un mic parc minunat, cu bancute printre trandafiri, care sa va indemne la visare si la lene, iar de sunteti cu credinta, atunci va indeamna la cercetarea Sfintei Scripturi sau la indulcirea cu rugaciunea inimii...

  
    "Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă" ( Timotei I, 3:16)