Sfat intre duhovnici

 Fragment dintr-o convorbire a Arhimandritului Teofil Paraian, in aprilie 1996, cu Arhimandritul Arsenie Papacioc.

  Parintele Teofil: Parinte, cand e vorba de oameni care nu parasesc pacatul, tot ii dezlegati daca vin la manastire la spovedit?

   Parintele Arsenie: Ii dezleg de cate ori vin si se spovedesc.

- Eu de exemplu, daca un om, sa zicem, nu merge la biserica, ca asta-i foarte important pentru mine, nu merge la Liturghie duminica, daca vine si el, de fapt si-mi spune numai pentru ca-l intreb eu, si nu vine sa-mi spuna ca nu merge duminica la biserica, in cazul in care nu merge la biserica, eu nu-l dezleg, ci-l pun in situatia sa mearga si apoi sa vina sa stam de vorba dupa ce-mi face dovada ca merge. Caci eu il intreb: La biserica mergi? Si zice ca nu merge.

- Este prima mea intrebare cand marturisesc pe cineva. Eu n-am cum sa nu-l dezleg, pentru ca el se spovedeste ca n-a fost, ca un pacat.

- Bine, el se spovedeste ca n-a fost, pentru ca-l intreb eu si atunci eu as vrea sa-l angajez.

- Va spun ca cei mai multi nu stiu sa-si spuna pacatele.

- Da. Parinte, sa stiti ca eu nu dau dezlegare de fiecare data si la fiecare, ci dupa situatie. Daca-i intr-un sistem de pacatuire nu pot sa-i dau dezlegare. De exemplu, el este necununat. Pai cum sa-i dau dezlegare? Du-te intai si te cununa si apoi stam de vorba. Sau nu merge la biserica... Draga, uite, mergi la biserica, toata viata va trebui sa mergi. Suntem in Postul Pastilor si pana in Postul Sfintei Marii mergi la biserica si apoi vii in Postul Sfintei Marii sa stam de vorba. Bineinteles ca trebuie sa mergi la biserica tot timpul, dar daca pana in Postul Sfintei Marii mergi la biserica duminica de duminica, eu te dezleg in Postul Sfintei Marii. Da’ mai vine? Ca nu mai vine.

- Parinte scump, eu il dezleg pentru ca a facut pacatul acesta, ca nu s-a dus la biserica. Ii spun marea lui greseala de a nu se duce la biserica si-i explic la nivelul lui, importanta mergerii la biserica, importanta Sfintei Liturghii, „ca te umpli de har, ca te umpli de bunatati, de frumuseti”. In concluzie, „sa participi la Sfanta Liturghie!” Da’ de dezlegat il dezleg.

- Sau de exemplu, daca-i fumator nu-l dezleg. Nu-l dezleg pentru ca se duce si de la mine si mai trage o tigara. A venit odata unul si nu l-am dezlegat si i-am spus ca nu se poate impartasi. Si se duce la un alt parinte de la noi, un parinte tanar, si ii spune: „Parinte, is nacajit pentru ca parintele Teofil o zis ca nu ma pot impartasi. Nu m-ati putea impartasi dumneavoastra?”, a zis catre parintele. Si parintele i-a spus: „Pai daca te-a oprit parintele Teofil, eu nu am cum sa te impartasesc.” Si atunci omul, asa nacajit, a zis: „No, apoi nu-i nimic, is nacajit, ma duc sa pip o tigara.” Deci ce rost avea sa-l dezleg?

- Sau oamenii zic si altceva: „E, parca tot cu Impartasanie am trait...”

- Da. Sau vine unul la mine si mirosea a fum de tigara si-mi zice: „Parinte, am venit si as vrea sa ma spovedesc”. Si zic: „Mai frate, sa stii ca eu nu te-as spovedi”, am zis eu catre el. Pai zice: „De ce, parinte?” Zic: „Mirosi a fum de tigara si tu esti fumator si eu pe fumatori nu-i dezleg”. Face el: „Pai , nu-i nimic, parinte, ca ma duc eu la altcineva. Da’ macar sa ma lasati sa va spun niste necazuri”.

- Aceasta dezlegare primita din partea altui duhovnic este un furtisag de cele sfinte. Insa, parinte, sunt foarte multi care fumeaza, intr-adevar, dar eu ii dezleg, dar il atentionez cand imi zice ca „Parinte, sunt fumator”. Nu accept asa ceva, spune-mi: „Am fost fumator!” Daca spui „sunt”, asta inseamna continuitate. Eu te pot dezlega pentru ca ai fumat!

- Bine, dar s-ar pune problema asa: Ai fumat ultima tigara din viata? Zice ca nu. No, apoi lasa, cand vei fi nefumator, vii la mine si stam de vorba. Eu asa fac. Adica eu nu dau dezlegare de fiecare data, pentru ca oamenii de fapt, nici nu au conditia dezlegarii.

- Eu contez foarte mult pe o explicatie pe care le-o dau in legatura cu pacatele, cu gravitatea pacatelor.

-Parinte, bine, dar sa stiti ca eu nu contez.

- Celor care au pacate din acestea de care se tin in continuare, cum e fumatul, acestora le spun: „Mai, fumatul iti dai dumneata seama ca lucreaza si ca te distruge intr-o forma tainica aceasta patima? Nu stii ca te tranteste cand ti-e lumea mai draga? Deci trebuie sa te lasi! Ca ma pui pe mine in situatia sa te dezleg fals, si asta n-o fac”. Si zice: „Bine, am inteles, parinte.” Ei, vedeti?

- Bine, el a inteles atunci, dar dupa aceea?

- Asta nu inseamna de saptezeci de ori cate sapte...

- Bine, dar nu ne putem juca cu lucrul lui Dumnezeu.

- Ei, ce sa-i faci...cat se poate explica? Adevarul este ca traim intr-un moment istoric foarte dificil.

- Nu vrea el sa fie ajutat de mine cat vreau eu sa-l ajut, daca-i vorba. Numai ca-i cer niste conditii.

- Sigur, il sfatuiesc: „Acum ai prilejul printr-un singur cuvant sa primesti o dezlegare vesnica, pentru ca ori aici sa fii iertat trebuie sa declari pacatele tale ori la judecata vei fi pedepsit, dar nespuse raman, fiule. Asa ca nu te gandi , fiule, esti pe un drum ratacit, fii atent, razgandeste-te!”, si atunci eu il dezleg si el zice: „Da, parinte, am inteles.” Deci nu ne putem juca. Dau doarte mare atentie spovedaniei. De fapt, aceasta este Taina care mantuieste.

- Da.

- Impartasanie desavarseste, nu ne iarta pacatele.

- Ei, si iarta. Pentru ca zice: „spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.”

- Da, iarta pacatele intr-o forma de viata spre desavarsire, de care nu s-a pocait omul, pentru ca nu s-a cunoscut pe sine.

Parintele Arsenie Papacioc- IATA DUHOVNICUL, editura Sofia, pg. 175-177