Mama, binecuvinteaza-ti copiii

      Cred ca nu mai este un secret pentru nimeni ce inseamna in fapt a binecuvanta. Iar daca nu ati prins adancimea cuvantului, pot sa va spun ca nici eu insami nu o pot face, asta pentru ca valentele cuvantului in sine sunt pline de profunzime. Pe de o parte cand binecuvantarea se face de Sus in jos, adica pe vertical de la Dumnezeu catre om, sensul cuvantului merge spre revarsare de bunatati asupra omului binecuvantat, revarsari de mila, de iertari, de alte lucruri bune ce doar Domnul le poate darui. Pe aceeasi axa verticala daca binecuvantarea porneste de la om catre Dumnezeu ( „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.” Psalmul 33) atunci dupa cum spune si psalmul, sensul este de a lauda si preamari pe Dumnezeu.

A binecuvanta - a revarsa Harul lui Dumnezeu asupra lucrurilor si a oamenilor. Desi in vechime pana la un moment dat era doar apanajul exclusiv al preotilor, pe urma acest gest s-a extins la nivelul parental, initial tot prin intermediul preotilor: "Spune lui Aaron si fiilor sai si le zi : Asa sa binecuvantati pe fiii lui Israel si sa ziceti catre ei : Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca ! Sa-si intoarca Domnul fata Sa catre tine si sa-ti daruiasca pace ! Asa sa cheme numele Meu asupra fiilor lui Israel si Eu, Domnul, ii voi binecuvanta" (Num. 6, 23-27)

Si mai stim cata putere are cuvantul, caci toate cu cuvantul s-au facut (afara de om). Si ne mai amintim si de rugaciunea celui credincios: „Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea.” Si iata ca numai cu cuvantul a si vindecat Domnul sluga sutasului...

     Stiind deci toate acestea, si mai ales din dragoste asupra fiilor si fiicelor noastre, a pruncilor nostri, nu e oare cel mai minunat sa incepem ziua sau s-o incheiem binecuvantandu-ne copiii? Noi mamele in primul rand. Scris este: „binecuvantarile parintilor intaresc casele fiilor”. Aceste gest simplu in aparenta, dar incarcat de profunzime, nimic nu cere, nici cea mai mica osteneala. Vine doar din dragoste, dintr-o uriasa, covarsitoare dragoste. Si ce implicatii mari are ! Asupra pruncului pe care Domnul ti l-a daruit tot ca binecuvantare, sa aduci toate darurile Domnului.

Copiii nostri au nevoie de ajutorul Domnului in fiecare zi a vietii lor. Noi vrem ca ei sa creasca umpluti de daruri, iar unul din daruri este credinta. („Cred, Doamne, ajuta necredintei mele”). De ce dar sa nu facem aceasta? Sa rugam pe preoti sa ne binecuvanteze copiii si sa rugam pe Domnul sa ni-i binecuvinteze:

    „Domnul sa te binecuvinteze si sa te pazeasca!
     Domnul sa-Si lumineze fata spre tine si sa te miluiasca!
     Domnul sa-Si ridice fata spre tine si sa-ti daruiasca pace!”

Noi stim ca nici o rugaciune nu ramane fara raspuns. Nici una nu ramane neauzita de la fata Domnului, ba dimpotriva, orice rugaciune pare a ramane neauzita, ea se va revarsa la un anumit moment al vietii copilului.

    Ii tinem in pantece si ii simtim cum misca, cum cresc, cum dorm. Mai apoi ii aducem in lume (asa cum frumos spunea un parinte, ca la nastere mama „da mana cu Dumnezeu spre a aduce in lume prunc”) si dragostea noastra creste in fiecare zi tot mai mult pentru ei. Le dorim tot binele din lume, nu putem trai si respira decat prin ei. Si atunci, ca un gest de adanca milostenie, ar trebui sa-i binecuvantam, sa chemam revarsarile a tot binele asupra lor, in fiece zi.

    Iata ce se spune despre staretul Nicon de la Optina, despre momentul cand a dorit sa plece la manastire impreuna cu fratele sau: „Nu cu mult timp inainte, chiar in acest scop, ei comandasera doua cruci mari de arama, in patru colturi, cu dimensiunea de sase-opt centimetri. Cu aceste cruci i-a binecuvantat mama. Kolea pretuia in chip anume aceasta cruce cu care i-a binecuvantat mama si pana la sfarsitul vietii nu si-a mai scos-o de la piept...”

Iata acest mare si vestit staret cata pretuire a pus pe binecuvantarea mamei sale!

    Mama binecuvinteaza-ti pruncii tai, nu-i lasa nepaziti de Domnul pe calea lor, ci pururea cheama asupra lor cele bune si de folos. Si mai spune Domnului sa se faca voia Lui cu ei. Iar zilele tale vor fi senine stiind ca in fiecare zi ai chemat zambetul Domnului Celui PreaInalt peste puii tai iubiti.