luni, 31 octombrie 2011

Plecata

    Am fost plecata zilele trecute. Si au trecut intr-o goana. Ele, zilele. Iar eu m-am prefacut pe rand ca sunt cand Marta, cand Maria. Niciodata insa pe deplin vreuna din ele.
Am reusit de am facut un pic de curat, total inutil, caci astazi trebuie s-o iau de la capat, am facut zacusca pentru posturi, apoi am dormit leganata de vise intr-o chilie ce privea orasul in noapte asternut ca o pleiada de lumini la picioarele Bisericii din curtea manastirii, ea insasi luminata toata ca un dar... Nu-mi venea sa-mi dezlipesc privirea de la ea, asa cum o vedeam pe fereastra, dar stiam ca era ora 1 noaptea si peste doar 3 ore aveam sa ma trezesc... Asa ca acolo am hotarat pe loc sa devin Marta si sa ma culc, pentru ca in zori ma astepta o multime de treaba. Drept pentru care a doua zi mi-am razuit prin razatoare ceva degetele laolalta cu morcovi si altele, mi-am taiat din degetele dimpreuna cu  feliile de lamaie....Si am racit cobza.
      Apoi, Domnul cel mult milostiv mi-a daruit o vacanta de vis intr-un loc de vis, undeva in zona de munte, tacuta si nestiuta, cu bruma alba de un deget dimineata, cu hram la Biserica si cu Sfanta Impartasanie din care cu teama am gustat. („Gustati si vedeti ca Bun e Domnul, aliluia”)
Am vazut cum arata mucenicia mamei. Am vazut de altfel multe mame mucenice, si cateodata cu indrazneala si nebunie imi inchipuiam ca si eu am fost asa in zilele prunciei fiului meu. Dar astazi stiu ca intr-adevar nebunie am gandit. Am vazut dupa cum spuneam ostenelile mamei cu multi prunci, cand fiecare are nevoie de mama, oricat de mare ar putea parea comparativ cu altul. Slava lui Dumnezeu ca ne-a lasat si modele de urmat.
        Nu, eu nu m-am pregatit pentru Marele Examen – Judecata. Nu stiu voi, dar eu mereu tot aman pregatirea ca si cum as mai avea timp. Gresit. Timp nu mai este. Ar trebui sa ne pregatim in fiecare zi, cu fiecare ceas, cu fiecare vorba pentru care vom da socoteala. Poate voi nu va pomeniti vorbind vrute si nevrute, orisicui, in orice ceas. Dar eu ma pomenesc adesea ca am rostit cuvinte pe care nu vroiam sa le rostesc, sau am rostit taine pe care nu vroiam sa le dezgolesc. Pe de o parte insa poate e mai bine ca le recunosc, imi recunosc neputintele si patimile, caci asta si sunt. Departe de mine de a crede ca le pot invinge. Tot caut si-mi pare ca am irosit anii in zadar, asa cum irosesc fiecare clipa.
       Deci in aceasta irosire fara sens in care osanda imi tot adun cu fiece clipa si cu fiece ceas, de nu stiu unde, din care camara a inimii mele, rasare totusi nadejdea. Nadejdea cea buna si credinta in Domnul inimii mele. Si cred, cred, Doamne (ajuta necredintei mele), ca de vei mantui pe cel drept nu-i lucru mare, si de vei milui pe cel curat, nu-i nici o minune, ca sunt vrednici de mila Ta; ci spre mine pacatoasa sa faci minuni cu mila Ta...
        Iata de ce trec zilele in van pe langa mine, iar eu sunt cand Marta, cand Maria...
Iar cand sunt Maria, indraznesc, cutezand cu inima, sa adun o cununa mititica si necajita, cam jumulita ea, asa... Si dupa ce cu multa truda o adun si o impletesc, de-odata o izbesc de pamant cu parerile de rau si cu grairea impotriva, si cu toate cele rele care izvorasc fara stavila din adancul meu. Nu stiu exact de unde vin, dar izvorasc, drept va spun...
        La sfarsit, fiecare veti avea cununile voastre, adunate cu truda si cu migala, impletite cu acul rabdarii si cu andrelele patimirii. Si vor fi atat de minunate, ca nu ma voi satura sa va privesc. Atunci insa sa nu priviti la mine, cea dezgolita cu totul, caci in jur imi vor sta izgonite si jumulite toate cununile mele pe care cu truda le-am adunat,  si-ntr-o clipa le-am distrus...
O zi minunata sa aveti, cu Harul Domnului nostru Iisus Hristos! Amin!

5 comentarii:

  1. Frumos...O saptamana minunata si tie,draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos spus,Iasmin!
    Articolul tau imi aminteste de un stih din psalmul 45 "Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu,inalta-M-voi pe pamant."

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Iasmin!Ce nostalgic te-ai definit....dar stii ceva?Nu esti singura si eu sunt cand Maria cand Marta....
    O seara binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Elena, Camelia, va imbratisez cu tot dragul intru Hristos Domnul, surioare dragi.

    Corina, bucurie! Ce bine ca poti fi Marta sau Maria. Eu nadajduiesc dar nu ajung niciodata sa fiu pe deplin vreuna din ele. Pentru ca nu sunt consecventa, pentru ca nu ma motivez indeajuns, pentru multe alte motive. Si ma opresc pe drum, incompleta. Dar cel mai rau lucru e multumirea de sine. Acea multumire care-mi sopteste ca ''am fost totusi Maria sau Marta"... Total neadevarat. Doar am incercat sa fiu...
    Te imbratisez, Corina! O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ui Iasmin nu am ajuns la acea inaltime ma lupt doar sa fiu cand Marta cand Maria.Sunt departe dar vreau sa spun ca sunt pe drum si nu nadajduiesc sa ma las ci sa pasesc asa, chiar daca sunt inca pasi de melc...
    Aseara ti-am lasat comentul de la servici si am citit pe fuga si se vede ca nu am inteles intru totul bine dar acum am reluat textul si vreau sa corectez.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Persoane interesate