Supermenajera

     De fiecare data cand intru in casa cuiva ascult dezvinovatiri care nu-si au rost. Aproape fiecare persoana isi imagineaza ca intru in casa sa (bastionul singuratatii si intimitatii sale) cu gand sa verific starea curateniei. Auzi scuzele care se servesc mereu cu ocazia asta si nu va mint, si eu adesea le-am servit. Simt jena celuilalt, spaima ca as putea vedea in nu stiu ce colt sosetele aruncate aseara in graba sau farfuria in care a mancat sotul de dimineata inainte de a pleca la servici.

     Vreau sa va anunt ca daca as intra intr-o casa in care toate sa fie perfect curate si la locul lor as simti ca persoana respectiva nu are o viata privata, ca traieste doar pentru ceilalti. Sa stai mereu sa pandesti ultimul fir de praf de peste tot in loc sa citesti viata unui sfant sau sfaturile unui pustnic, nu mi se pare o optiune demna de un crestin. Imi plac femeile care declara deschis "ma duc la Vecernie” caci stiu ca exista viata in ele, o viata care clocoteste de dor pentru Hristos. Mi-e drag de ele si nu as putea niciodata sa pun o eticheta pe ele ca ar fi „nu-stiu-cum” pentru ca vezi, nu au sters praful.. Pai, praful se pune, aia e treaba lui, sa se astearna peste tot... Asa cum e treaba paianjenilor sa teasa panza. Evident, nu voi spune si departe de mine a sustine ca nu trebuie gasit timp si pentru aceste detalii, dar de ce sa se exagereze???

      Cu ani in urma am intrat in bucataria cuiva, parca ar fi fost sanctuar. Toate erau atat de curate si aratau ca noi... Pe foc era o oala in care fierbea o ciorbita si alaturi o alta oala in care se faceau perisoarele pentru ciorbita... Aragazul era fara de pata de parca ar fi fost atunci prima oara deschis (desi femeia gatea zilnic pentru familia ei) iar din cand in cand mai stergea o inchipuita lacrima de apa pe oala cu o carpa alba ca zapada.. Nu, sa stiti ca nu stia ca voi veni in vizita si nu ma astepta... Era de o curatenie exagerata as spune. Se vedea ca petrece mult timp din zi pentru asta exclusiv. E drept ca statea acasa, nu avea servici, dar tot atat de drept este ca nu am auzit-o niciodata ca ar fi citit vreo carte. Singurele informatii culese erau de la televizor, care mergea in surdina aproape non stop.

Nu am nimic cu femeile care adora sa fie totul steril, dar mi se pare o desfasurare de timp si de forte si de energie inutila la un moment dat.

Am mai vazut o emisiune sau film in care o persoana facuse o curatenie extraordinara in apartament, Si altcineva trebuia sa vina sa faca „testul cu manusa”- o manusa alba, imaculata. Primul lucru, s-a dus si a dat cu degetul inmanusat pe deasupra usii... Chiar sunt curioasa cam cate persoane au timp sa se ingrijeasca de absolut toate detaliile, sa stearga praful si deasupra usii, si in lampa care atarna din tavan, si dupa toate dulapurile. A nu, fara ajutor, ca nu se pune. Vorbim de o familie in care sotul nu-si ajuta sotia la treburile casnice, in care sotia are servici, si poate eventual si copii. Cam ce fel de viata as vedea pentru femeia aceea care tinand cont de toate regulile tine totul lacrima? Pai va spun cum: cu carpa in mana, vesnic frecand si spaland, altfel nu.

Este acesta idealul femeii crestine? Cam cum si cat timp putem rupe sa citim si o carte, sa mai facem si o rugaciune, un acatist sau paraclis, cam cat sa mai rupi sa faci si temele cu copiii?? Cam cand sa mai ai grija de pervaz- ca nu l-ai sters de praf, de geamurile termopan (sau nu)...

Asta ca sa nu mentionez persoanele care stau la curte si mai au si gradina, ca acolo trebuie sa stai sa ai grija de legume si fructe si flori, sa le uzi, sa le legi, sa le prasesti etc...

Sa ma intorc de unde plecasem. Eu asa intrevad viata femeii pururea pregatita de „testul cu manusa alba”: seaca si searbada.. Trista iremediabil.

Am sa-mi iau luxul in viata mea si voi primi sa fiu denumita oricum, pentru ca mult mai important mi se pare sa joc un joc cu copilul meu, sa port o discutie cu sotul meu, sa merg la plimbare cu ei, sa facem un acatist impreuna, decat sa am o singura grija - marea curatenie. Ce sa spun mai mult decat ca degeaba e curat paharul pe dinafara daca inauntru e murdar....

    Domnul sa ne ajute sa gasim calea catre El si sa ne lumineze sa ne pazim pe drum de feluritele idealuri care nu au nimic a face cu El.