Despre bârna din ochii celorlalţi

      Am observat ca multe persoane mai mult sau mai putin declarat crestin-ortodoxe se intrec sa isi dea cu parerea cu referire la ceilalti crestini. Cred ca este foarte greu sa reziste acestui „sport’’ de a invinovati pe ceilalti de neputintele lor, intocmai precum fariseul pe vames zicandu-si in sinea lor in vreme ce-si ignora bârna din proprii ochi: „Dumnezeule, multumescu-Ti ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau chiar ca acest vames”.  Ba inca se mai iau si de Biserica intinand numele Celei al carei unic cap este Insusi Mantuitorul, aruncand cu noroi in toti cei care cu putere cred si se incred in Dumnezeu, din pricina propriilor neputinte.

      Cand oare vor invata ca numai smerenia este cea care inalta pe om si nu judecarea celorlalti? Cand oare vor incepe sa inteleaga propriile neputinte? Cand vor intelege ca mai mult ii ridica sa-si vada propriile pacate si nu sa se creada mai sus decat cei pe care ii judeca cu atata asprime si ura? Am zis ura? Ura am zis, pentru ca ura este si intunecarea mintii -  sa ajungi sa urasti, sa barfesti, sa arunci cu noroi la cine apuci pe cel ce te-a iubit si ti-a facut vreodata un bine. Iar de nu ti-a facut nici bine, nici rau, cine esti dar sa-l judeci? Oare, frate sau sora intru Hristos Domnul, te-ai facut tu insuti cu de la tine putere Judecatorul? Ala nu-i bun, si nici aia nu e buna, cealalta are bube-n cap sau cutare a zis si cutare a facut...Ca Dumnezeu celui mandru ii sta impotriva, uita cu totul...

      Cat de urat trebuie sa fie inaintea lui Dumnezeu fapta de a insira tuturor un secret pe care cineva ti l-a spus despre inima sau trecutul sau sufletul sau.... Un fapt pentru care poate acela se pocaieste pana la lacrimi in adanc si plange si suspina ca a ajuns de a facut... Iar „fratele” se grabeste sa spuna cui sta si il asculta „cutare a cazut in pacatul cutare”... Cui foloseste oare aceasta barfa? Celui ce o face cu siguranta nu si mai cu siguranta este ca Dumnezeu care a spus „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” nici atat... Nu pentru altceva, ci pentru ca Dumnezeu cel darnic si Bun si Mult-milostiv ii priveste pe toti egal, toti sunt copiii Lui. Si daca unul din fii loveste pe celalalt, desi amandoi iti sunt fii, nu te bucuri de cel ce a facut rau, ci incerci sa-l certi pe cel ce a facut raul si sa alini pe cel ce l-a primit...

       Este si aceasta o fapta a milosteniei sufletesti, cred, sa nu urasti pe cel ce cu ura imprastie venin despre tine. O, dar cat de greu sa  ajungi la o asemenea masura ! Si cat de usor, totusi, caci daca fiecare ar privi spre sine, spre propriile greseli si s-ar cai de ele, atunci nu ar mai avea timp sa priveasca la celalalt...

      Nu odata am auzit de la cei ce merg la Biserica cum judeca persoanele din jur, ca au facut si au dres. Eu insami am facut aceasta greseala, pana intr-o zi cand Domnul m-a luminat. Dar cine sunt eu si cat tupeu sa am sa merg la Biserica chipurile pentru Sfanta Liturghie, dar acolo odata ajunsa sa fac ochii roata in cautare de lucruri care sa fie deliciile barfei de cateva ore mai tarziu...

      Odata Cuviosul Antonie a vazut toate cursele vraj­masului ca o mreaja intinse pe pamant si suspinand, a zis: "Oare cine poate scapa de ele?". Si a auzit un glas zicand: "Smerenia".

 Altadata, diavolul ii spune Cuviosului Macarie cel Mare: "Multa sila imi faci, Macarie, si n-am nici o putere asupra ta. Caci iata, orice faci tu, fac si eu; postesti tu, dar eu nu mananc deloc; tu priveghezi, dar eu nu dorm nicidecum; numai cu un lucru ma biruiesti tu". Si l-a intrebat Avva Macarie:"Care este acel lucru ?" A raspuns diavolul: "Smerenia ta. Din cauza ei nu am nici o putere asupra  ta ."

      Iata deci singurul lucru care face ca diavolul sa nu aiba putere asupra noastra. Iata cel mai usor drum ! Mantuitorul ni l-a spus, ni l-a aratat: "Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11, 29) Asa trebuie sa nadajduim sa invatam sa fim si noi. Acesta este unicul drum de urmat.

      Sa punem deci, fratilor, frână rautatilor noastre si sa incepem sa lucram smerenia si sa ne rugam sa o si primim. Sa privim cat mai adanc in inima noastra cea plina de pacate si cat mai putin la pacatele si neputintele celorlalti. Vrei sa te mantuiesti? Atunci lasa bârna celorlalti si incepe sa-i iubesti asa cum sunt ei, cu neputinte, ca ajungand la sfarsit sa auzi cu bucurie: "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7, 1-2) Treziti-va, fratilor,  cat mai este vreme... Slava lui Dumnezeu ca ne-a mai ingaduit inca o zi pe pamant ca sa ne vedem de pacatele noastre si sa ni le plangem..

Asa sa va ajute Bunul Dumnezeu tuturor!

( Imagine preluata de aici)