Acum un an, pe 23 aprilie, părintele şi-a sărbătorit, ţintuit la pat, cu dureri, dar cu zâmbetul său drag pe buze, pentru ultima oară ziua sa de naştere, împlinind vârsta de 80 de ani. Simţea, ştia, poate i se vestise, nu ştim cum, că în următoarea săptămână, la câteva zile după ziua sa de naştere, va serba ziua mutării sale la Cer. În săptămâna luminată, pe 28 aprilie, tocmai înainte de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii...
Privim în urmă la acest an. Zilele au curs aducând dupa ele soarele...
Mormântul părintelui nostru ne-a primit pe rând, pe fiecare dintre fiii săi duhovniceşti care nu l-au uitat, să ne spunem ofurile, păsurile, să plângem lângă crucea sa, aşa cum altădată plângeam sau râdeam lânga patul său de suferinţă.
În acest răstimp am strigat şi am plâns, ne-am rugat iar părintele ca un bun şi dulce părinte nu a rămas impasibil, ci ne-a ajutat pe fiecare în parte, după credinţa inimii noastre.
Deşi ultimii patru ani l-au prins suferind în pat, ducând mucenicia bolii, noi preferăm să ne amintim de el aşa cum era când ne primea la spovedanie, cu crucea în mână, cu zâmbetul pe buze şi cu braţele deschise.
Bunule părinte Gherontie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatoşii !
(Părinte, ne e tare dor de sfinţia ta...)
Bunul Dumnezeu sa te auda, Adriana! Multumesc!
RăspundețiȘtergereDumnezeu să-l odihnească cu drepţii pe bunul Părinte!
RăspundețiȘtergereAmin! Amin! Amin!
ȘtergereEu am convingerea in inima mea ca sfintia sa se afla deja acolo intre drepti, cu sfintii, odihnind intru cele de Sus.
Hristos a inviat, Mariana!
Adevărat a înviat, dragă Iasmin!
Ștergere