vineri, 8 iulie 2011

Pelerini in cautarea Imparatiei II

Dupa ce tocmai ii trecuse puiutului meu febra, am purces de am urcat Raraul sa ajungem sus la manastire. Drum de munte, batut cu piciorul, cu zmeura presarata. Copilul fericit zburda, culegand toate pietrele care i se pareau lui deosebite (cred ca era mica, pentru ca straluceau in soare, iar el spunea ca sunt vine de aur):
Eu abia puteam urca, transpiram in ziua aceea de iulie de nu mai puteam...Dar privelistea ma lasa muta. Era suficient sa ridic ochii de la drum si simteam ca am nimerit in rai:

Pe marginea drumului, din loc in loc mici bancute asteptau pelerinii care se incumetau sa urce:

In apropiere un parau se auzea curgand, iar mirosul brazilor imi amintea in permanenta unde sunt. Sangele incepuse sa-mi fiarba de caldura si de efort. M-am bucurat de micul izvor, spalandu-mi fata si racorindu-ma:
Trebuie sa recunosc ca tot urcand, drumul fiind dificil, am crezut la un moment dat ca nu mai ajung sus. Dar m-am inarmat cu desavarsita rabdare, gandind ca si daca ajungem seara sus pe varf si tot va fi minunat.
Cand in sfarsit am ajuns sus, mai intai am zarit bisericuta veche, albastra ca cerul si simpla. A fost cea dintai bucurie. Apoi am intors ochii si am privit in jur:
Biserica noua strajuia putin mai sus:
Un frate de manastire ne-a primit foarte frumos, si desi era ora 15.00 ne-a invitat la trapeza unde ne-am ospatat din plin cu bors acrit cu zer, mamaliguta cu cas si oua si alte bunatati.
Totul in  jur era minunat, nu am fi vrut sa mai plecam, a doua zi era zi de lucru si noi trebuia sa fim pe metereze... Am coborat inapoi dupa ce ne-am inchinat in sfintele lacasuri si dupa ce ne-am ospatat la trapeza, dupa ce am mai facut o fotografie la toaca, imaginandu-ne cum suna in varful muntelui.
Un izvor binecuvantat ne-a facut sa ne oprim sa luam putina apa:
A fost cea mai buna si mai curata (si mai rece) apa bauta vreodata....
Desi drumul a fost greu, bucuriile au fost atat de multe incat au rasplatit inmiit fiecare pas, fiecare picatura de transpiratie si fiecare efort.
Vine week-end-ul si va urez tuturor cat mai multe astfel de bucurii sa aveti, fiecare in parte, sa profitati din plin de vara si de ceea ce are de oferit tara noastra minunata .
 Domnul sa va insoteasca si sa va binecuvinteze pasii.

2 comentarii:

  1. Multumesc Iasmin, am simtit si eu mirosul curat de brazi, m-am racorit cu apa raului... m-am ospatat si eu la trapeza..

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu toata dragostea, Ancuta, scumpa surioara intru Hristos Domnul. Nadajduiesc sa mai reusesc sa va port pe unde-mi poarta Dumnezeu pasii. Sau macar prin locurile care rasuna in inima mea.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Persoane interesate