miercuri, 8 februarie 2012

Fărâmă de tihnă

     
      Şi totuşi zâmbeşte la gura sobei.
Vine din jar — sobă adâncă — o lumină roşie care se deschide în odaie ca o coadă de păun trandafiriu. Bunicii dorm. Afară ninge.
Cât de alb. Bunici, ninsoare...
Motanul doarme la picioarele bunicului. Ceasul cu minutare aurii parca merge de-a-ndăratelea. Odată bunica era tânără, odată tata era copil, în casa asta, în odaia asta.
Odată şi el va fi bunic.
Cum să nu zâmbeşti când îţi vin astfel de gânduri? 

Ionel Teodoreanu, In casa bunicilor

6 comentarii:

  1. Scriitorul meu preferat,Teodoreanu.Mult mi-au mai placut operele lui.Ma duceam la anticariat in Iasi si ii innebuneam pe vanzatori cu acest scriitor.

    Si "La Medeleni" si "Lorelei" sunt carti de o sensibilitate extraordinara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost multa vreme si scriitorul meu preferat.
      Inca imi mai place sa ma cuibaresc in fotoliu intre pernute, cu un ceai cald langa mine, sa ma acopar cu un pled si sa-l recitesc pe nerasuflate...

      Ștergere
  2. ce fragment frumos ai ales, potrivit cu zapada de afara

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Adriana, sper sa imi fac un obicei din a aduce in inima noastra un fragment de tihna - din tihna de altadata, cea in care Domnul ne-a adus pe noi in lume si in care am avut binecuvantarea sa crestem.
      O zi binecuvantata iti doresc!

      Ștergere
  3. Ah, cat de frumos ai ales...cum incep amintirile dragi... ce bine ca exista Inviere, si ce bine ca exista viata vesnica, pomenirea bunicilor vesnic!

    La fel de draga si Ulita copilarie

    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  4. Liliana, cum as putea uita Ulita copilariei? Tocmai "Ulita copilariei?"
    Am pregatit o postare noua de aseara dar inca mai am un pic de lucrat la ea pana o public. Stii ce dor mi-e de acasa, ce dor mi-e de copilarie?
    Nu stiu daca vine cu varsta acest dor de casa, dar astazi de dimineata mi-am facut cafeluta si am deschis webcamul orasului meu de bastina si am simtit ca beau cafeaua acasa, privind cum rasare soarele peste oras....
    Si mi se pare cel mai semnificativ ca in limba engleza acest dor se numeste ''homesick'' adica e o boala... Asa ma si simt, bolnava de dor, de dorul bunicilor si al copilariei mele...
    Iti intorc imbratisarea cu mare drag la malul cel inghetat al marii!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Persoane interesate